Noaptea cade blândă. Zăpada lucește ca zahăr. Spiridușul Vifor se strecoară pe furiș. El are ochi mari și obraji roșii. El iubește să facă glume.
Vifor găsește cizmulițele de lângă sobă. Le scoate ușor și le pune la geam. "Hehe", spune el. Papucii sar pe pervaz ca două flori. Un iepuraș curios se oprește și privește. Iepurașul chicotește. Totul e vesel.
Spiridușul se duce la brad. Agată o bățică în vârful lui. Bradul clipește și râde. Mingiuțe de hârtie zboară în jur. O bufniță mică își înfoaie penele și spune: "Ce bine!" Vifor pune o luminiță pe nasul bufniței. Ea strălucește ca o stea mică.
În bucătărie, Vifor face o buclă la găluște. Pune o linguriță pe capul unei furculițe. Farfuria zâmbește. Mămăliga sare în sus ca o broscuță. Vifor râde încet ca o clopoțel.
Un vânt blând bate la fereastră. Fulgii vin să vadă joaca. Vifor le oferă un pumn de scântei de zâmbet. Fulgii dansează în cerc. Toți prietenii se prind de mâini: bufnița, iepurașul, bradul, farfuria, vântul. Se formează un mic cerc de căldură.
La miezul nopții, Vifor vede o lămpuță stingându-se. El fuge și o pune la loc. "Hopa", spune el, "totul e bine." Toată casa doarme liniștită. Vifor se ascunde sub o pătură moale. Își închide ochii și suspină fericit.
A doua zi, toți găsesc micile surprize. Zâmbesc și mulțumesc. Vifor își pune pălăria la loc și promite o nouă joacă, dar blândă.
Morala: Joaca mică și bună aduce zâmbete mari.
