Într-o zi de iarnă, când fulgii de zăpadă dansau ușor prin aer, Spiridușul Poznaș se pitea printre brazi. Era timpul să pregătească o nouă farsă de Crăciun! Avea o pălărie roșie și o față mereu zâmbitoare. Într-o clipă, el a sărit „hop” pe sania lui magică.
„Viuu!”, a chiuit Spiridușul când a zărit o grămadă de jucării așezate sub brad. A bătut din palme și, ca prin magie, jucăriile au început să danseze. Ursulețul de pluș a făcut un salt și a căzut „bum!” peste un trenuleț. Trenulețul a început să meargă „tu-tuu” în jurul bradului.
Spiridușul Poznaș râdea și scotea sunete de „ha-ha-ha”. S-a gândit să facă o altă pozna. A luat o ghirlandă de luminițe și a înfășurat-o în jurul unui glob mare. Când a aprins luminițele, globul a început să strălucească și să cânte „la-la-la”.
„Ce frumos!”, a spus Spiridușul, făcând o piruetă. Apoi, a zărit un pachet cadou mare, cu fundă aurie. A atins cutia și, „pac!”, capacul s-a deschis, iar dinăuntru a ieșit o mică zână care a zis: „Mulțumesc pentru ajutor, Spiridușule! Acum pot să zbor!”
Spiridușul Poznaș a râs din nou și a spus: „Cu plăcere, zână mică!” Apoi, a plecat să facă alte pozne prin pădure. Știa că fiecare zi de Crăciun trebuie să fie plină de bucurie și râsete.
La sfârșitul zilei, Spiridușul Poznaș s-a întors la sania lui și s-a gândit cât de frumos a fost să aducă zâmbete tuturor.
Bucuria de a dărui și de a împărți râsete este cea mai mare magie de Crăciun.
