Capitolul 1: Dispariția băncii de sub stejar
Era o dimineață liniștită în Parcul Păturica Verde. Veverițoiul Titi, detectiv de meserie și pasionat de nuci coapte, își făcea rondul zilnic pe alee, cu lupa agățată la gât. Dintr-o dată, o veveriță mică, țopăind agitată, i-a tăiat calea.
— Titi! S-a întâmplat ceva ciudat! Banca de sub stejar a dispărut! a șoptit șoricica Sisi, privindu-l cu ochi mari cât două alune.
Titi s-a încruntat, a ciulit urechile și și-a notat în carnet: „Banca de sub stejar – dispărută, martor: Sisi”.
— De când nu mai e banca acolo? a întrebat Titi, serios.
— Azi dimineață am vrut să mă joc pe ea și… nimic! Doar iarba turtită, i-a răspuns Sisi.
— Interesant… să vedem cine a văzut sau a auzit ceva. Ajută-mă să găsesc indicii! a zis Titi. Știa că orice mister poate fi rezolvat cu atenție și răbdare.
Capitolul 2: Urmele misterioase
Titi și Sisi au pornit către stejar. Pe drum, au întâlnit-o pe Bubu, bufnița bătrână, care își peria penele pe o creangă.
— Bună, Bubu! Ai văzut ceva straniu azi-noapte? a întrebat Titi politicos.
Bubu a clipit încet.
— Am auzit un zgomot ciudat în jurul miezului nopții, dar eram somnoroasă. Parcă ceva scârțâia și troncănea…
Titi și-a notat: „Zgomot la miezul nopții”.
Ajunși la stejar, au observat iarba turtită exact unde obișnuia să fie banca. În noroi, Titi a zărit niște urme mici, rotunde, și câteva pene albe.
— Sisi, vezi urmele astea? Să le urmărim! a decis el.
Copiii cititori, fiți atenți: ce animal ar putea lăsa urme mici și pene albe?
Capitolul 3: Indiciul din cabina foto
Urmele i-au condus spre un colț mai puțin vizitat al parcului, unde se afla o veche cabină foto, celebră printre animăluțe pentru fotografiile cu mustăți asamblate și pălării haioase.
Cabina trosnea ușor. Dinăuntru, se auzea un chicotit stăpânit.
Titi a deschis ușa cu grijă. Înăuntru, găina Gogo și rața Raluca încercau să scoată ceva voluminos, care bloca ușa.
— Ce se întâmplă aici? a întrebat Titi ridicând o sprânceană.
Gogo s-a fâstâcit:
— Am vrut să facem un selfie pe bancă, dar am zis să mutăm banca în cabină, ca să nu ne deranjeze nimeni! Am crezut că vom reuși să o scoatem repede înapoi, dar e prea mare…
Raluca a râs, măcănind:
— Am tras-o, am împins-o, acum suntem blocate și noi!
Sisi a spus râzând:
— Nu-i de mirare! Banca are picioare groase, nu e o pană!
Titi a zâmbit: misterul începea să se dezlege.
Capitolul 4: Planul de salvare și ascultarea
Titi nu s-a repezit să le certe pe Gogo și Raluca. S-a așezat pe coadă și a ascultat cu răbdare:
— Voi voiați doar o poză specială, nu-i așa?
— Da, și să nu se supere nimeni, am crezut că o aducem repede înapoi… s-a scuzat Gogo, cu ochii în pământ.
— Și nu ați cerut ajutor? a întrebat Titi.
— Ne-a fost rușine, a șoptit Raluca.
Titi s-a gândit un pic.
— Toți putem greși, dar important e să cerem ajutor când nu ne descurcăm. Acum, haideți să găsim o soluție!
Sisi a venit cu ideea genială:
— Dacă împingem ușor din spate și tragem de picioarele băncii, ieșim cu tot cu bancă!
Au pus mâna la treabă: Titi trăgea, Sisi împingea, Gogo și Raluca ghidau banca prin ușa strâmtă.
Într-un final, cu un scârțâit vesel, banca a alunecat afară.
Capitolul 5: Banca regăsită și o lecție importantă
Au dus banca înapoi, sub stejar, la locul ei. Ciorile curioase au aplaudat cu ciocurile, iar un arici a venit să-i felicite.
Gogo a spus, ușor rușinată:
— Promit că data viitoare cerem ajutor și întrebăm înainte să mutăm ceva.
Titi a privit-o blând:
— E bine să fim curioși și să încercăm lucruri noi, dar e și mai bine să ascultăm și să ne ajutăm unii pe alții. Așa rezolvăm mistere și păstrăm prietenia!
Sisi a urcat pe bancă și a zis:
— Acum, hai să facem o poză cu toții! Dar de data asta… fără să mutăm banca!
Toți s-au așezat veseli, iar Bubu a făcut poza cu o aripă tremurândă de emoție.
În Parcul Păturica Verde, misterul fusese rezolvat, banca era la locul ei, iar animăluțele au învățat că uneori, pentru a reuși, trebuie doar să asculți și să ceri ajutor.
Și, cine știe, mâine poate începe o nouă aventură!
