Capitolul 1: Balonul dispărut
Era o zi însorită de vară, iar pe strada Florilor avea loc cel mai așteptat eveniment din an: carnavalul de cartier! Fiecare casă era decorată cu stegulețe colorate, iar masa lungă din mijlocul străzii era plină de prăjituri, limonadă și fructe proaspete. Copiii alergau râzând printre tarabe și corturi, iar baloane uriașe pluteau deasupra mulțimii.
Mara, o fetiță de 9 ani cu ochi vioi și păr prins într-o coadă de cal, era pasionată de enigme și mistere. De fiecare dată când apărea vreo problemă, Mara era prima care sărea să o deslușească. În acea zi, se pregătea să participe la concursul de costume cu prietena ei, Iulia, și cu fratele ei mai mic, Vlad. Mara era îmbrăcată ca un detectiv adevărat, cu lupă și pălărie, iar Iulia purta o rochie de zână albastră.
La un moment dat, doamna Anca, organizatoarea carnavalului, a început să strige:
— Ajutor! Balonul nostru special, cel cu stele aurii, a dispărut!
Toată lumea s-a oprit din joacă. Balonul cu stele era premiul cel mare la tombola carnavalului. Fără el, tombola nu putea avea loc!
Mara a simțit imediat fiorul unei noi aventuri. Și-a privit prietenii și a spus șoptit:
— Trebuie să-l găsim! Fără balon, carnavalul nu mai are farmec. Haideți, să pornim în căutarea balonului dispărut!
Iulia și Vlad au dat din cap entuziasmați. Mara a scos din buzunar un carnețel și un creion. Era gata să conducă ancheta!
Capitolul 2: Primele indicii
Cei trei detectivi s-au dus întâi la locul unde balonul fusese legat, lângă masa cu prăjituri. Mara a examinat cu atenție sfoara rămasă.
— Uite, sfoara pare tăiată! a observat Vlad.
— Da, dar nu e ruptă, ci tăiată frumos, cu ceva ascuțit, a completat Mara. Asta înseamnă că cineva l-a luat intenționat.
Iulia a scotocit prin iarbă și a găsit o panglică roșie.
— Nu era la balon, Mara? a întrebat ea.
Mara a notat rapid în carnețel: „Sfoară tăiată. Panglică roșie găsită.”
Au început să întrebe oamenii din jur dacă văzuseră ceva suspect. Bătrânul domn Popescu, care vindea gogoși, le-a spus:
— Am văzut un băiat cu o pălărie galbenă alergând pe aici, chiar înainte să dispară balonul.
Mara a mulțumit și a scris: „Băiat cu pălărie galbenă”.
Copiii au pornit spre standul cu picturi pe față, unde se strânseseră mai mulți copii. Acolo au dat de Andrei, un băiat cu pălărie galbenă, care picta mustăți pe fața surorii sale.
— Andrei, ai văzut balonul cu stele? a întrebat Mara.
— Nu, dar am văzut o fată cu o rochie mov alergând cu ceva mare și colorat în brațe, spre grădina lui nenea Grigore, a răspuns Andrei.
Mara a notat și acest indiciu. Se părea că aventura abia începea!
Capitolul 3: În grădina misterioasă
Grădina lui nenea Grigore era plină de flori înalte și tufănele parfumate. Acolo copiii nu mergeau des, pentru că domnul Grigore era mereu ocupat cu plantele lui.
— Să fim atenți, a șoptit Vlad. Poate găsim noi indicii.
Au pășit încet printre tufele de trandafiri, până când, sub un tei bătrân, au găsit o urmă: o pată de vopsea mov pe iarbă și o bucată de hârtie colorată.
— Ăsta e ambalaj de bomboană! a exclamat Iulia.
— Și pata de vopsea mov... Oare cine are costumaș mov azi? s-a întrebat Mara. Trebuie să întrebăm la standul cu pictură pe față!
S-au întors la stand și au observat-o pe Larisa, colega lor de școală, care avea o rochie mov și mâinile pătate de vopsea.
— Larisa, ai fost pe la grădina lui nenea Grigore? a întrebat Mara cu blândețe.
— Da, voiam să ascund bomboanele pentru concursul de vânătoare de comori. Dar nu am văzut niciun balon, s-a apărat Larisa. Poate că balonul a zburat singur!
Mara s-a gândit un pic. Dacă balonul ar fi zburat, sfoara nu ar fi fost tăiată... În plus, cineva l-a văzut pe cineva cu balonul! Era un mister din ce în ce mai complicat.
Capitolul 4: Vânătoarea de comori continuă
În timp ce discutau, s-a auzit un strigăt vesel de la cortul cu limonadă:
— Aici, aici! Am găsit o stea aurie!
Copiii au alergat într-acolo și au văzut că pe jos era o stea decupată din hârtie, la fel ca cele de pe balonul dispărut.
— Uite, cineva a pierdut o stea! a spus Vlad.
Mara a ridicat steaua și a examinat-o. Pe spate era scris cu pixul: „Caută lângă leagăn!”
— Ăsta e un indiciu! Cineva a lăsat special mesajul. Poate că balonul e ascuns, iar noi trebuie să-l găsim urmărind indiciile!
— O adevărată vânătoare de comori! s-a entuziasmat Iulia.
Au fugit spre locul de joacă, unde era un leagăn mare, roșu. Sub scândura leagănului, Vlad a găsit o altă stea, cu un alt mesaj: „Mergi acolo unde soarele nu pătrunde, dar râsul nu lipsește.”
Mara s-a gândit puțin.
— Unde e mereu umbră, dar e mereu veselie? La cortul cu teatru de păpuși!
Copiii s-au grăbit spre cortul de teatru și au găsit, printre scaunele mici, o altă stea cu un nou mesaj: „Următorul indiciu e acolo unde dulciurile sunt regine.”
— Masa cu prăjituri! au strigat toți odată.
Capitolul 5: Descoperirea misterului
La masa cu prăjituri, doamna Anca tocmai aranja farfuriile. Pe una din farfurii era o altă stea, lipită sub fundul unei prăjituri cu ciocolată. Iulia a ridicat prăjitura și a citit mesajul: „Premiul te așteaptă acolo unde muzica răsună cel mai tare!”
— Scena cu karaoke! a zis Mara zâmbind larg.
Au alergat spre scenă, unde copiii cântau și dansau. Sub boxa mare era legată o sfoară... iar de sfoară, balonul cu stele aurii, nevătămat! Lângă balon, un bilet:
„Felicitări, detectivi! Ați găsit comoara! V-ați dovedit isteți și uniți. Acum, să înceapă tombola și petrecerea!”
Doamna Anca a venit să-i felicite.
— Bravo, copii! Ați rezolvat misterul balonului dispărut. Am vrut să vă ofer o vânătoare de comori adevărată, să vă distrați și să vă folosiți mintea!
Mara, Iulia și Vlad au râs bucuroși, iar ceilalți copii s-au adunat în jurul lor.
— Sunteți cei mai buni detectivi din cartier! a strigat cineva.
Mara a închis carnețelul mulțumită. Misterul fusese rezolvat, iar balonul cu stele aurii plutea din nou deasupra carnavalului, gata să aducă noroc la tombola mult așteptată.
Capitolul 6: Final fericit și noi prietenii
După ce balonul a fost dus la locul lui, a început marea tombolă. Fiecare copil și-a ținut răsuflarea. Câștigătorul balonului cu stele a fost Vlad, care a sărit de bucurie, dar l-a împărțit cu toți copiii, ca să se joace împreună.
Mara și-a dat seama că cel mai mare premiu fusese aventura trăită împreună: au rezolvat mistere, au lucrat în echipă și s-au distrat de minune.
La finalul zilei, Mara, Iulia și Vlad s-au așezat pe bordură, cu picioarele goale și zâmbete largi.
— Cel mai frumos carnaval din lume! a spus Iulia.
— Și cea mai tare echipă de detectivi! a completat Mara, privind balonul cu stele ce plutea vesel pe cerul de vară.
Și așa, carnavalul de pe strada Florilor a devenit faimos pentru mistere și aventuri, iar Mara și prietenii ei erau mereu gata pentru noi enigme, cu mintea deschisă și inima curajoasă.
