Capitolul 1: Un mister la stadion
Într-o dimineață însorită de sâmbătă, Ilinca și-a pus pălăria de detectiv, și-a agățat lupa la brâu și a pornit spre stadionul din cartier. Era ziua meciului de fotbal dintre clasele a IV-a și a V-a, iar toată lumea era entuziasmată. Ilinca nu ratează niciodată ocazia să investigheze un mister, oricât de mic ar părea.
Stadionul era plin de copii, părinți și profesori. Baloane colorate pluteau peste tribune, iar vata de zahăr mirosea dulce. Ilinca le-a făcut cu mâna prietenilor ei, apoi a aruncat o privire atentă în jur.
– Hmm, prea liniște pentru o zi așa de importantă, și-a spus. Simt eu că se întâmplă ceva interesant.
Chiar atunci, Ana, colega ei, a venit fugind.
– Ilinca, ai auzit? Trofeul meciului a dispărut! Nu-l găsește nimeni!
Ochii Ilincăi s-au mărit.
– Un mister adevărat! Hai să investigăm!
– Te rog, ajută-ne! Toți se uită la mine, pentru că eram responsabilă cu aducerea lui. Dar eu l-am pus aseară în dulapul de la vestiar!
Ilinca și-a scos lupa și a început să caute indicii.
– Primul pas: să vorbim cu cei care au fost azi dimineață la stadion. S-ar putea să fi văzut ceva ciudat.
Capitolul 2: Primele piste
Ilinca și Ana au mers la vestiar. Dulapul era deschis, iar pe podea erau câteva firimituri de ciocolată.
– Ieri nu era nimic aici, a spus Ana. Trofeul era pe raft, lângă cutia cu medalii.
Ilinca a privit atentă firimiturile.
– Cineva a mâncat ciocolată aici dimineața, deci sigur a fost cineva înainte de noi.
Au ieșit din vestiar și au văzut-o pe tanti Gabi, femeia de serviciu, măturând aleea.
– Bună, tanti Gabi! Ați văzut pe cineva ciudat dimineață?
– Drum bun, fetelor! Doar elevii de la clasa a V-a au venit devreme, se jucau pe lângă vestiare. Apoi, băiatul acela cu șapcă roșie, Mihăiță, s-a învârtit pe aici...
Ilinca și-a notat în minte: "Mihăiță, șapcă roșie, clasa a V-a".
Au plecat spre tribune, unde un grup de copii povesteau despre meci.
– Prieteni, ați văzut pe cineva cu ciocolată azi dimineață? a întrebat Ilinca.
– Da, Mihăiță avea o ciocolată mare! a spus Vlad. Zicea că și-a uitat echipamentul și a venit să caute.
Ilinca s-a întors către Ana.
– Trebuie să-l căutăm pe Mihăiță și să-l întrebăm ce făcea în vestiar.
Capitolul 3: Întrebarea potrivită
Ilinca și Ana l-au găsit pe Mihăiță lângă teren, făcând jonglerii cu mingea.
– Bună, Mihăiță! Putem să-ți punem o întrebare?
– Sigur! Hai, dar repede, că începe meciul!
Ilinca s-a uitat la el fix, ținând lupa la ochi.
– Ai fost azi dimineață la vestiar?
Mihăiță s-a înroșit puțin.
– Da... Mi-am uitat ghetele. Am intrat să le iau. Și am mâncat puțină ciocolată, să-mi dea energie. Dar trofeul nu era acolo!
– Sigur nu ai văzut nimic ciudat?
– Ba da. Ușa era puțin deschisă și am văzut pe cineva ieșind. Era înalt, cu un trening albastru.
Ana s-a uitat surprinsă la Ilinca.
– Trening albastru... Poate e domnul Doru, profesorul de sport?
Ilinca a zâmbit larg.
– Mergem să-l întrebăm!
Capitolul 4: Indiciul neașteptat
L-au găsit pe domnul Doru lângă bancă, aranjând diplomele.
– Domnule Doru, ne scuzați, putem să vă întrebăm ceva?
– Desigur, fetelor! Ce s-a întâmplat?
– Ați fost azi dimineață la vestiarul fetelor? a întrebat Ilinca.
Profesorul a râs.
– Nu, nu am fost. Eu doar la vestiarul băieților am intrat. Poate era cineva din clasa a V-a. Dar am văzut pe cineva cu trening albastru, cred că era Cosmin.
Ilinca s-a gândit. Cosmin era portarul echipei a V-a. Poate el știe ceva.
– Hai să mergem la Cosmin, a spus Ana.
Îl găsiră pe Cosmin lângă poartă.
– Cosmin, ai fost azi dimineață la vestiar?
Cosmin dădu din cap.
– Da, am intrat să iau apă. Era întuneric, dar am văzut o umbră ieșind pe ușa din spate, cred că era cineva mic de statură.
Ilinca a zâmbit.
– Deci avem un suspect nou: cineva mic de statură.
Au ieșit din vestiar și au găsit pe jos o panglică roșie.
– Uite, o panglică! Cine poartă panglici roșii azi?
Ana s-a luminat la față.
– Maria, fata cu părul lung! Ea are o panglică roșie și azi e majoretă.
Capitolul 5: Rezolvarea misterului
Ilinca și Ana au ajuns la Maria, care repeta pașii de dans cu celelalte fete.
– Maria, ai fost azi dimineață la vestiar?
Maria s-a înroșit.
– Da... Am venit să-mi las pelerina, dar am văzut trofeul pe jos! L-am ridicat și l-am dus la sala profesoarei de sport, ca să nu-l ia cineva.
Ilinca a râs.
– Oh, deci misterul s-a rezolvat! Dar de ce nu ai spus nimănui?
– M-am grăbit la repetiții și am uitat să anunț, a spus Maria, jenată. Îmi pare rău!
Ana a oftat ușurată, iar Ilinca a apăsat lupa pe nasul ei, făcând-o să râdă.
– Gata, misterul trofeului dispărut s-a încheiat cu bine!
Capitolul 6: Premiul detectivului
După meci, copiii s-au adunat în sala de sport. Trofeul strălucea pe masă, iar toată lumea era bucuroasă.
Domnul Doru a ridicat cana cu ciocolată caldă.
– Pentru detectiva noastră Ilinca, care a rezolvat misterul și ne-a salvat ziua!
Toți au aplaudat, iar Ilinca a roșit. A ridicat cana și a zâmbit larg.
– Nu am făcut nimic singură. Ana, Mihăiță, Cosmin, Maria, fiecare a ajutat. Adevărații detectivi lucrează mereu în echipă!
Ceilalți copii au râs și au ciocnit cănile de ciocolată caldă. Stadionul era iar plin de bucurie, iar Ilinca s-a simțit mai independentă și mai încrezătoare ca niciodată.
Și, cu lupa la brâu, era gata de orice nou mister care ar fi apărut pe stadion sau oriunde altundeva.
