Într-o dimineață însorită, patru prieteni mici, Ana, Matei, Luca și Mara, se jucau veseli în grădină. Aveau un coș mare cu mingi colorate și fiecare își alegea câte una.
"Eu iau mingea roșie!" zise Ana cu entuziasm.
"Eu pe cea albastră!" răspunse Matei, zâmbind larg.
Luca, care avea un cărucior special, alege mingea galbenă și Mara, cu ochii ei veseli, își dori mingea verde.
"Știți ce ar fi amuzant?" spuse Mara. "Să ne jucăm de-a aruncatul la țintă!"
Toți au fost de acord, iar Matei a desenat repede cu creta o țintă pe asfalt.
"Prima arunc eu!" zise Ana și mingea ei țopăi veselă, dar nu nimeri ținta.
"Acum e rândul meu!" strigă Luca, aruncând mingea galbenă cu un râs cristalin. Mingea sări, se rostogoli și... aproape nimeri ținta!
Mara râse și ea, aruncând mingea verde, dar aceasta se opri lângă o floare.
"Hei, floricica aceea e câștigătoare!" râse Mara.
Matei își luă mingea albastră. "Hai să vedem dacă eu pot!"
Aruncă mingea cu toată forța lui și, surpriză, mingea sări de pe trotuar și ateriză direct în ghiveciul mamei lui Luca.
"Ups!" spuse Matei cu ochii mari.
Toți au râs, chiar și Luca. "Ai câștigat, Matei! Ai nimerit ghiveciul magic!"
Au decis să joace un nou joc: Cine poate aduna cele mai multe frunze? Au râs și s-au alergat, adunând frunze și împărțind zâmbete.
"Am câștigat toți!" zise Ana. "Pentru că ne-am distrat împreună!"
La final, s-au așezat pe iarbă, obosiți, dar fericiți.
Jocurile sunt mai amuzante atunci când râzi alături de prieteni.
