În parc, patru băieți de aproape 4 ani aleargă încet: Radu, Toma, Vlad și Dinu. Ei au o minge roșie. Mingea face „boc-boc”. Toți râd.
„Eu dau!”, spune Radu. Dă tare… și mingea intră în găleata de nisip. „Plop!”
Toma se uită. „Mingea e supă!”
Vlad râde. „Nu, mingea face baie!”
Dinu bate din palme. „Baie, baie!”
Ei trag de găleată. Găleata vine, mingea nu vine. „Hopa-hopa!”, spun toți.
Radu șoptește: „Poate mingea doarme.”
Toma zice: „Să-i cântăm!”
Și cântă: „Minge mică, ieși afară, la la la!”
Mingea tot înăuntru. Vlad găsește o lingură de plastic. „Eu scot!”
Dinu aduce o lopățică. „Și eu scot!”
Radu ține găleata. Toma ține lingura. „Unu… doi… trei!”
„Poc!” Mingea sare afară și se rostogolește chiar în pantoful lui Dinu.
Dinu se uită la pantof. „Pantoful are minge!”
Toți râd, râd, râd. Radu spune: „Împărțim!”
Și joacă pe rând, mai încet, mai calm, până când stau pe iarbă și spun „puf”.
Morală: Când lucrăm împreună și împărțim, râsul vine ușor și inimile stau liniștite.
