Un băiețel mic, de un an, se joacă cu un prieten. Prietenul este o jucărie pufoasă. Băiețelul zâmbește. "Hop!" spune el. Toc-toc la ușă. E prietenul din cutie. "Bună!" spune jucăria. Băiețelul râde. Ha-ha. Mmm, ce bun e râsul.
Ei se împart o minge mică. Băiețelul dă mingea. Prietenul dă mingea. Toc-toc, mingea sare. Plouf! Mingea cade pe pătură. "Hop!" spun ei. Și iar. Ei râd iar. Râsul e mare. Râsul e cald.
Apare o bărcuță de jucărie. "Vreau!" spune băiețelul. "Eu plec!" spune jucăria. Ei vor împreună. Împing bărcuța pe podea. Splash-splash cu degetele. Pluf-pluf. Toți tresar de veselie. Un bol cu biscuiți stă pe masă. Băiețelul ia unul. "Împărțim?" întreabă jucăria. "Da!" spune băiețelul. Mmm. Crocant. Prietenul primește o bucățică mică. Nimeni nu este trist.
Seara vine. Lumina e blândă. Ei se așază pe pătură. Respirația e lină. Ochii se închid puțin. "Noapte bună," spune jucăria. "Noapte bună," spune băiețelul. Somn ușor. Somn cald.
Prietenia înseamnă împărțit și râs.