Sebi și Dodo sunt prieteni. Azi vor să construiască un turn din cuburi. Sebi zice: „Cubul roșu sus!” Dodo râde: „Nu, cubul verde sus!” Cubul verde cade. Buf! Toți râd. Sebi pune cubul roșu. Dodo pune cubul galben. Turnul merge, merge, merge și... poc! Cuburile se răstoarnă. Amândoi râd tare. Dodo zice: „Facem turn mare!” Sebi zice: „Facem turn mic!” Amândoi zic: „Facem turn vesel!” Și aduc toate cuburile, chiar și pe cel albastru care fuge sub masă. Sebi spune: „Cubul albastru vrea să joace ascunselea!” Dodo râde: „Hai, cubule, ieși!” Cubul albastru iese, cu ajutorul mâinii lui Sebi. Acum turnul e colorat. Dar Dodo pune și mașinuța de jucărie în vârf. Mașinuța face vruum-vruum! Cuburile cad iar. Sebi zice: „Hai să facem tren!” Dodo aplaudă. Mașinuța merge, cuburile sunt vagoane. Ce tren vesel! Amândoi țipă: „Ciuf-ciuf!”.
La final, zâmbetele lor spun: prietenii râd, se joacă și împart tot.
