A fost odată un băiețel mic. Are doi ani. El zâmbește. Afară ninge. Puf, puf. Clopoțel, clopoțel. Toc-toc spune ușa. Hop, hop spune el.
Băiețelul fuge la brad. Bradul e cald. Lumini mici. Lumini dansează. “Uite bradul!” spune el. Mama îl ține. Tatăl zâmbește. Clopoțel, clopoțel. Zăpada scârțâie: pluf, pluf.
Ei cântă încet. Cantec mic, cântec blând. Refrain: brad, zăpadă, clopoțel. Refrain: brad, zăpadă, clopoțel. Băiețelul a pus o jucărie. Băiețelul a pus o lumânare mică de hârtie. Totul e sigur. Lumânarea luminează ca o stea mică. “Hop!” spune el. “Toc-toc!” spune ușa.
Un vecin vine. El aduce prăjituri. Toți stau la masă. Mănâncă o bucată. Se râde blând. Nimeni nu plânge. Orice teamă se duce repede. Mama spune: “Este noapte bună.” Tatăl spune: “Somn ușor.” Băiețelul își închide ochii. Zgomotul clopoțeilor e lin. Zăpada doarme. Bradul veghează.
Noaptea e caldă și lină. Copilul visează la lumini și la clopoței.
Morala: Bucuria mică face casa mare și caldă.