A fost odată trei copii mici. Ana are doi ani. Luca are doi ani. Mia are doi ani. E noapte de Crăciun. Afară ninge. Zăpadă, zăpadă, zăpadă. Clopoței sună. Din-don, din-don. Toc-toc bate ușa. Bunica intră. Ea zâmbește. "Bună", spune ea. "Bună", spun copiii. Ei se duc la brad. Bradul este mic și blând. Brad, brad, brad. Lumânări mici luminează. Lumânări, lumânări. Copiii prind un glob. "Hop", zice Ana. "Hop", zic toți. Fulgi cad ușor. "Plouf", zic când cade un fulg pe pervaz. Clopoței sună iar. Din-don, din-don. Copiii bat din palme. Ei cântă un cântec lin. Repetă: "Noapte calmă, noapte caldă." O lumină tremură. O lumânare se stinge. Bunica suflă ușor. "Hop", zic toți. Bunica aprinde din nou. Totul e în siguranță. Casa este caldă. Perne moi. Pături moi. Un pic de lapte cald. "Mmm", zic copiii. Bunica spune o poveste mică. Povestea e blândă. Zăpada joacă. Clopoțeii zâmbesc. Bradul strălucește. Copiii se țin de mână. Ei se pupă. Somnul vine lin. Ochii se închid. Noapte bună. Liniște. Pace.
Să fim blânzi și aproape de cei dragi, căldura vine din inimă.
