Capitolul 1: Ghiozdanul Zburător
Bobo era un băiat aparent obișnuit. Părul lui stătea mereu în toate direcțiile, iar șireturile de la pantofi îi erau mai mereu desfăcute. Dar Bobo mai avea ceva ce nimeni nu știa: era un super-erou. Problema era că superputerile lui erau... să zicem, destul de ciudate. De exemplu, putea face orice obiect să plutească dacă își ținea respirația și dansa pe loc. Sau putea să transforme orice sunet într-un râgâit de broască.
Într-o dimineață, Bobo se grăbea să ajungă la școală. Își înfunda rapid sandvișul cu salam în buzunar și își arunca ghiozdanul pe umăr. Dar cum a respirat adânc să-și lege șiretul, ghiozdanul a început să leviteze ca un balon de heliu.
— Nu, nu, nu! a șoptit el, încercând să-l tragă în jos.
— Bobo, ce faci acolo? a strigat prietenul lui, Vlad, de peste gard.
Bobo s-a întors rapid și a început să danseze pe loc, încercând să pară că exersează pentru ora de sport. Ghiozdanul s-a lăsat încet la pământ, dar Vlad deja se uita la el cu ochii cât cepele.
— Exersezi dansul broscoiului? a întrebat Vlad, râzând.
— Evident, a spus Bobo, roșind până la urechi. E noul trend!
Vlad a râs, a făcut o piruetă și a plecat mai departe, dar Bobo știa că nu poate scăpa așa ușor de necazuri.
Capitolul 2: Sandvișul Invizibil
La pauza mare, toată clasa era adunată în jurul mesei din sala de mese. Bobo, flămând și cu ochii la sandvișul lui, trebuia să fie atent să nu-și folosească din greșeală puterile. Dar chiar atunci, Tibi, colegul lui poznaș, a venit în fugă și s-a împiedicat de bancă.
Sandvișul lui Bobo a zburat prin aer. Reflexul lui Bobo a fost să-și țină respirația și să danseze pe scaun. Sandvișul s-a oprit în aer, plutind deasupra capetelor colegilor.
— Oau! a exclamat Andreea. Ăsta e un nou truc de magie?
Bobo s-a panicat și a încercat să ascundă sandvișul. Din greșeală, a scăpat și un mic sunet de broască.
— Ce-a fost asta? a întrebat Tibi, uitându-se sub bancă.
— Ups, cred că s-a strecurat o broască pe aici, a spus Bobo, încercând să pară relaxat.
Sandvișul, în schimb, a dispărut de tot. Bobo a oftat. Era al cincilea sandviș pierdut săptămâna aceea. Știa că trebuie să fie mai atent.
Capitolul 3: Misiunea Găleata Roz
După școală, Bobo s-a grăbit spre parcul din apropiere. Acolo avea de rezolvat o problemă serioasă: găleata roz a fetiței vecinilor dispăruse misterios. Bobo știa că păsările ciorile puseseră ochii pe ea.
S-a uitat în jur, a văzut o cioară cu găleata în cioc pe o creangă înaltă.
— Of, deci chiar trebuie să folosesc super-puterea... a murmurat Bobo.
A inspirat adânc, a început să danseze și să fluture din mâini. Creanga s-a ridicat, cioara a început să cânte zgomotos, iar găleata a plutit ușor către Bobo. Exact atunci, Vlad și Tibi au apărut în parc.
— Bobo, ce faci acolo? a strigat Vlad.
— Salut, exersez... eh... baletul păsărilor! a improvizat Bobo.
Găleata a aterizat în mâinile lui, dar când să spună ceva, a scăpat din greșeală un râgâit de broască. Tibi a izbucnit în râs.
— Bobo, tu ești cel mai haios prieten al nostru! a spus Tibi, chicotind.
Bobo a zâmbit timid. Măcar de data asta, nimeni nu bănuia nimic.
Capitolul 4: Testul de Matematică Invadat
A doua zi, la școală, era test la matematică. Bobo era stresat, dar nu din cauza calculelor, ci pentru că trebuia să nu-și folosească puterile din greșeală.
Când a văzut cât de greu era testul, a oftat adânc. Pixul lui a început să plutească. Încerca să-l prindă, dar pixul făcea bucle prin aer. Colegii îl priveau uimiți.
— E iar trucul ăla de magie? a întrebat Andreea.
— Da, sigur, a spus Bobo, încercând să pară relaxat.
Profesoara s-a apropiat și a întrebat:
— Bobo, ce se întâmplă aici?
— Eh... pixul meu vrea să zboare, doamnă profesoară, cred că visează să fie avion! a zis Bobo, prefăcându-se că nu e nimic ieșit din comun.
Toată clasa a început să râdă. Profesoara a zâmbit și a spus:
— Bobo, ai o imaginație fantastică. Dar hai să revenim la matematică.
Bobo și-a tras pixul înapoi și a promis în gând că va încerca să fie mai atent.
Capitolul 5: Ziua în care totul a ieșit la iveală
Într-o zi, Bobo și prietenii lui au mers la concursul de talente al școlii. Vlad urma să cânte la chitară, Andreea să recite poezii, iar Tibi avea un număr de jonglerii cu mingi de tenis. Bobo nu voia să participe, dar, din greșeală, a fost înscris de colegi la secțiunea „trucuri magice”.
Când i-a venit rândul, sala era plină. Bobo s-a urcat pe scenă, încercând să nu-și folosească puterile. Dar, din emoție, a inspirat adânc și a dansat pe loc. Instantaneu, toate obiectele de pe scenă au început să plutească: microfonul, scaunele, chiar și chitara lui Vlad.
Copiii au aplaudat și au început să strige:
— Bobo, ești cel mai tare magician!
Bobo nu știa dacă să râdă sau să fugă. Atunci, a decis să transforme sunetul microfonului într-un râgâit de broască. Sala a izbucnit în râs.
— Frate, ești super-erou! a strigat Vlad din sală.
Bobo a făcut o plecăciune și a spus:
— Poate că nu sunt magician, dar dacă vă pot face să râdeți, eu sunt fericit!
Capitolul 6: Super-Eroul cu Super-Prieteni
După concurs, prietenii lui l-au înconjurat.
— Bobo, știm că e ceva special cu tine, dar nu ne supărăm. Ești super-amuzant! a spus Andreea, zâmbind larg.
— Și broaștele tale sunt cele mai tari! a adăugat Tibi.
Bobo a râs. Nu mai trebuia să-și ascundă puterile ciudate. Prietenii lui îl acceptau exact așa cum era.
De atunci, Bobo a devenit eroul clasei. Ori de câte ori colegii aveau nevoie de ajutor, el era acolo cu râgâieli de broască și obiecte zburătoare. Nu era cel mai puternic sau cel mai curajos super-erou, dar era cu siguranță cel mai haios.
Și, până la urmă, asta conta cel mai mult: să fii tu însuți și să ai prieteni care te susțin, chiar dacă uneori ghiozdanul tău zboară sau sandvișul tău devine invizibil.
Iar Bobo știa că, atâta timp cât are prieteni, fiecare zi va fi o nouă aventură... cu râsete, broaște și multă, multă voie bună!
