Capitolul 1: Intrarea eroică (sau nu prea...)
Într-o dimineață însorită de miercuri, centrul sportiv „Vulturul Zburător” forfotea de copii gălăgioși, antrenori grăbiți și mingi care săreau de colo-colo. Nimeni nu bănuia că în acea zi liniștea lor va fi tulburată de o apariție… mai puțin obișnuită.
Pe trotuarul din fața centrului, încercând să pară discret, se afla Victor, cunoscut în cartier drept Super-Impro, super-eroul care improvizează… mereu! Victor nu avea niciun costum sofisticat – purta un trening albastru, o șapcă răsucită invers pe cap și o mască dintr-un ciorap vechi. Dar ce-l făcea cu adevărat special? Avea puteri… cam necontrolate.
În mâna dreaptă ținea o bobină de sfoară, iar în stânga un cârlig făcut dintr-o lingură îndoită. El încerca să își fabrice, pentru prima dată, propriul său grappling hook: Grappino-Sfoară! Își dăduse seama că ar avea nevoie de el în misiunea din acea zi – să adune mingile pierdute în sala de sport.
Cu inima strânsă, și-a pus planul în aplicare. A luat sfoara, a legat-o cu nod dublu, a tras de ea să vadă dacă rezistă (tzac-poc!) și a fixat cârligul la capăt. Încă nu știa exact cum se folosește, dar îi plăcea să creadă că va afla pe parcurs.
Cu pași mari a intrat în centrul sportiv. Părea că nimeni nu-l observă, dar, de fapt, toți copiii se holbau la el, chicotind în palmă. Victor, mândru nevoie-mare, a strigat tare:
— Nu vă temeți! Super-Impro este aici să salveze ziua! Cine are nevoie de ajutor?
O liniște ciudată s-a lăsat în sală, spartă doar de sunetul mingii de baschet care a lovit din neatenție capul unui arbitru: POC!
Un copil cu ochelari mari s-a apropiat încet de Victor:
— Domnule, ce e cu sfoara aia? E pentru sărit?
Victor a ridicat-o în aer, cu un aer misterios:
— E Grappino-Sfoară, cel mai tare dispozitiv super-eroic. Pot să recuperez orice minge ratată, cât ai zice „BAM”!
Copiii s-au strâns în jurul lui, râzând și bătând din palme. Nimeni nu avea idee ce urma să se întâmple, dar toți sperau să fie ceva amuzant.
Capitolul 2: Prima misiune... și primul bucluc
Antrenorul sportiv, domnul Stănilă, un bărbat cu mustață groasă și fluier la gât, s-a apropiat și el curios:
— Ai spus că poți recupera orice minge, domnule Super… Impro?
Victor și-a îndreptat spatele, țanțoș:
— Absolut! Asta e specialitatea mea!
Domnul Stănilă a zâmbit șiret și i-a arătat cu degetul sus, spre grinda cea mai înaltă a sălii.
— Uite, mingea de fotbal a rămas blocată acolo, de două săptămâni! Să vedem ce poate Grappino-Sfoară…
Toată lumea s-a uitat sus. Mingea era prinsă între două grinzi, la aproape zece metri de sol. Victor a admirat mingea, a tras adânc aer în piept și și-a pregătit dispozitivul. A învârtit sfoara deasupra capului, ca un cowboy din filme:
— Priviți și învățați! Nimeni nu recuperează mingi ca Super-Impro! BAM-BAM!
Și-a aruncat sfoara cu toată puterea: FUIUIUIUIUI!
Cârligul s-a încolăcit nu în jurul mingii, ci de fluierul domnului Stănilă! TRASSSSSST! Fluierul a zburat, atârnând la sfoară, iar antrenorul a rămas cu gura căscată.
Copiii au izbucnit în râs, iar Victor, ușor roșu la față, a zâmbit stânjenit:
— E… o metodă nouă de a aduna fluierul, nu mingea! Stați, mai încerc o dată.
S-a pregătit din nou, de data asta cu mai multă concentrare. A tras sfoara, cârligul a zburat, a prins marginea unei bănci și… ZZZZZZUP! Banca s-a răsturnat, iar un copil a sărit ca ars:
— Domnule super-erou, să nu încercați să prindeți și sandvișul meu!
Victor a râs, iar copiii au început să cânte:
— Super-Impro, Super-Impro, cine știe ce mai face iar?
Râsetele umpleau sala și până și domnul Stănilă se hlizea cu gura până la urechi.
Capitolul 3: Găselnița și porția de râs
Victor nu s-a dat bătut. S-a uitat la copiii care îl priveau, câțiva imitându-l și încercând să arunce și ei sfori imaginare. Printre chicoteli, un băiețel înalt, cu o șapcă roșie, a strigat:
— Domnule Super-Impro, poate vă ajutăm noi! Să ținem banca să nu cadă!
Victor a clipit câteva secunde, apoi a izbucnit într-un zâmbet larg:
— Băieți, tocmai ați descoperit secretul unui adevărat super-erou: echipa! Cine vrea să fie în echipa Super-Impro?
Un val de mâini s-a ridicat, iar copiii s-au adunat în jurul lui, fiecare propunând câte ceva: „Eu țin banca!”, „Eu prind sfoara dacă cade!”, „Eu mă uit să nu vină mingea în capul cuiva!”
Într-un cor de „ha-ha-ha” și „ia uite-l pe Super-Impro”, Victor și-a pregătit din nou Grappino-Sfoară. De data asta, cu ajutorul copiilor, au făcut un plan: doi țineau banca, doi trăgeau de sfoară, iar un băiat cu ochi ageri dirija operațiunea ca un mic inginer.
— Toți gata? a întrebat Victor, cu voce gravă.
— GATA! au strigat copiii.
Victor a aruncat sfoara. Cârligul a trecut pe lângă minge cu un „Ssssccrrrrrr!”, a atârnat puțin, s-a legănat, și, în sfârșit, a prins mingea de plasă.
— Prindeți bine, băieți! a strigat Victor.
Au tras împreună, și, după câteva secunde tensionate: ZBANG! Mingea a căzut direct pe saltea, copiii au sărit s-o apuce, iar sala a răsunat de aplauze.
Victor a dat noroc cu toți. Nu mai fusese niciodată atât de fericit să aibă o echipă.
Capitolul 4: Complicații și improvizații
Dar aventurile nu se opreau aici. Unul dintre copii, Mara, a ridicat mâna și a strigat:
— Domnule Super-Impro, mingea de tenis a rămas între gratiile ferestrei de sus! Poți să o recuperezi?
Victor a privit spre fereastra înaltă. Mingea era acolo, blocată ca o acadea între zăbrele. A analizat situația și a încercat să găsească o soluție.
— Hmmm… Grappino-Sfoară nu e destul de subțire… dar dacă legăm două sfori? Și un bețișor la capăt ca să împingă mingea?
Copiii au început să caute materiale: sfoară de la sărit, un bețișor de la o steag improvizat, și o bandă adezivă de la trusa antrenorului.
Victor a legat totul, ca un adevărat inventator în laboratorul său secret. Toți se uitau la el cu ochii mari și plini de curiozitate. A aruncat cu grijă sfoara, a împins mingea, dar – POC! – bețișorul a sărit și a aterizat drept în buzunarul antrenorului, care s-a speriat și a scăpat fluierul.
— Hopaaa! Ce echipă inventivă! a exclamat Victor.
După mai multe încercări, cu râsete, chiote și onomatopee ca-n benzi desenate („ZBANG!”, „TAAAC!”, „PISH-PASH!”), în sfârșit, au reușit să împingă mingea de tenis și să o recupereze.
Copiii i-au făcut lui Victor un mic dans improvizat de bucurie, iar antrenorul Stănilă a fluierat din nou, semn că, în ciuda haosului, totul era sub control.
Capitolul 5: Festinul Gagurilor Sportive
Acum că toate mingile fuseseră recuperate, toți copiii, antrenorul și chiar femeia de serviciu, tanti Lenuța, au venit să-l felicite pe Victor.
— Bravo, Super-Impro! a spus domnul Stănilă, dându-i o palmă prietenească pe umăr. Ai făcut sala să răsune de râs, dar și de muncă în echipă!
Victor a zâmbit până la urechi. Copiii s-au adunat în cerc și cineva a propus:
— Hai să facem un joc final! Cel mai tare concurs cu sfoara!
Victor a acceptat provocarea cu bucurie.
— Regulile sunt simple: fiecare trebuie să improvizeze o utilizare amuzantă a sforii! Cine are cele mai multe idei, câștigă!
A urmat o explozie de creativitate! Un copil a legat sfoara de picior și a încercat să sară într-un picior, alții au încercat să tragă o minge de la distanță, iar Mara și-a făcut o coafură fistichie, împodobindu-și părul cu sfoară. Tanti Lenuța a încercat să facă o coadă de mătură mai lungă, iar antrenorul și-a legat sfoara la fluier și a început să-l rotească precum un cowboy.
Râsete, chiote, aplauze, iar fiecare idee primea o notă pe o tăbliță improvizată cu cretă.
La final, toți au fost declarați câștigători, pentru că, după cum a spus Victor, „În echipă, oricine câștigă, toată lumea se bucură!”
Capitolul 6: Sfârșit de zi și început de prietenie
Soarele apunea și sala de sport se golea încet-încet. Copiii îl îmbrățișau pe Victor, iar el, obosit dar fericit, a promis că va reveni cu alte invenții… poate chiar și cu un Grappino-Sfoară mai bun!
În drum spre ieșire, Victor a ridicat sfoara și a strigat:
— Să nu uitați niciodată: cel mai mare super-putere e prietenia! Și sfoara… dacă ai o echipă grozavă!
Toți au râs, iar domnul Stănilă i-a dăruit un fluier nou.
— Poate data viitoare improvizezi și un super-fluier, Super-Impro!
Victor a plecat spre casă, simțindu-se un adevărat super-erou. Nu pentru că a recuperat mingi, ci pentru că a adunat în jurul lui o echipă veselă, gata să râdă și să se ajute oricând.
Și, după acea zi, în centrul sportiv „Vulturul Zburător”, când cineva pierde o minge, copiii nu mai strigă la antrenor sau la tanti Lenuța. Ei întreabă în cor:
— Unde-i Super-Impro și echipa lui nebunatică?
Iar răspunsul e mereu același: „Pe undeva, inventând ceva și râzând cu poftă!”
