Schimb de roluri
Într-o dimineață colorată, Maria și frățiorul ei, Andrei, stau pe covorul moale din cameră. Soarele intră pe fereastră și răspândește lumină peste jucăriile împrăștiate.
Maria zâmbește larg. Ea este sora mai mare, are părul prins în două codițe, iar Andrei este frățiorul mai mic, cu ochii mari și visători.
— Andrei, vrei să ne jucăm de-a schimbul? Tu fii sora cea mare, eu fratele mai mic! spune Maria, bătând din palme.
Andrei râde și dă din cap:
— Da, vreau! Azi eu sunt mare! Eu hotărăsc!
Maria chicotește și se așază pe jos, imitând cum stă Andrei, cu picioarele încrucișate.
— Am voie să mănânc biscuiți înainte de masa? întreabă Maria, prefăcându-se că nu știe răspunsul.
— Hmmm… nu! spune Andrei, cu voce serioasă. Sora mare zice „nu”. Biscuiți mâncăm după prânz!
Maria se preface supărată:
— Dar îmi e foame, te rooog!
Andrei râde:
— Mai așteaptă puțin, micuțo!
Maria face o față caraghioasă și Andrei chicotește tare. Apoi, Maria spune:
— Acum să mă speli pe mâini!
Andrei ia un ursuleț de pluș și îl freacă pe lăbuțe.
— Gata, mâinile curate! spune el mândru.
— Bravo, sora mea cea mare! râde Maria.
Haos în sufragerie
Mai târziu, cei doi se duc în sufragerie. Maria merge încet, ca un frățior mic, iar Andrei pășește serios, ca un frate mare.
— Acum să strângem jucăriile! zice Andrei, arătând spre mașinuțe.
— Sunt prea multe! E prea greu! plânge Maria, dar râde pe sub mustăți.
— Hai, te ajut eu! spune Andrei și împinge o mașinuță cu piciorul.
Jucăriile se rostogolesc, iar unul dintre cuburi cade sub canapea.
— Aoleu, unde e cubul albastru? întreabă Maria, cu voce subțire.
Andrei pleacă în patru labe, ca un cățeluș, și caută cubul.
— Găsit! strigă el triumfător și îl ridică.
— Bravo, sora mea cea mare! îi spune Maria, bătând din palme.
Se așază amândoi pe covor și râd cu gura până la urechi.
— E greu să fii mare, recunoaște Andrei.
— E amuzant să fii mic, râde Maria.
Împăcare dulce
După o vreme, Maria vrea să se dea pe toboganul mic din camera lor.
— Sora mare, pot să mă dau pe tobogan? întreabă ea, făcând ochii mari.
— Da, dar cu grijă! răspunde Andrei.
Maria alunecă, dar Andrei vrea și el:
— Acum vreau și eu!
— Trebuie să aștepți! Eu sunt mică, eu pot de câte ori vreau!
Andrei se bosumflă:
— Nu e corect…
Maria se uită la el și îi întinde mâna:
— Hai, împreună!
Se urcă amândoi pe tobogan, unul lângă altul. Se dau la vale și chicotesc tare, se prăbușesc pe covor, se îmbrățișează și râd fără oprire.
— Vreau să mai fim așa, spune Andrei.
— Și eu! răspunde Maria. Îmi place să schimbăm roluri. E tare amuzant și totuși, tot tu ești frățiorul meu cel drag!
Mama intră în cameră și îi vede pe amândoi râzând. Zâmbește și ea.
— Cine e sora mare și cine e frățiorul mic azi? întreabă mama.
— Amândoi! răspund copiii în cor și râd din nou.
Apoi, se îmbrățișează și se pregătesc să mănânce biscuiți, de data aceasta… împreună.
Ziua se termină cu râsete, povești și două inimi fericite. Maria și Andrei știu deja: când sunt împreună, orice zi e magică.
