La masă, Mihai, Andrei, Radu și Doru râdeau. Mihai zise: „Hai să facem concurs de glume!” Băieții au spus „Da!”. Mihai începu: „De ce râde pisica? Pentru că a văzut un șoarece dans dans!” Băieții râdeau tare.
Andrei zise: „Eu am una! De ce cântă broasca? Pentru că vrea să fie vedetă!” Toți au râs și mai tare. Radu spuse: „Acum e rândul meu! De ce se ascunde cățelul? Pentru că joacă de-a v-ați ascunselea!” Băieții râdeau și mai zgomotos.
Doru, în scaunul său, zise: „De ce se uită peștișorul în oglindă? Pentru că vrea să vadă cine e cel mai frumos!” Mihai zise: „Asta e cea mai bună glumă!” Toți râdeau atât de tare că le-au căzut paharele.
Mama veni și întrebă: „Ce se întâmplă aici?” Mihai răspunse: „Facem concurs de glume, mama!” Mama zâmbi și zise: „Sunteți niște băieți veseli!”
După cină, băieții s-au jucat în cameră. Mihai zise: „Hai să inventăm glume noi!” Andrei spuse: „De ce zboară balonul? Pentru că vrea să ajungă la stele!” Radu adăugă: „De ce dansează ursul? Pentru că a auzit muzică la radio!”
Doru râse: „De ce se rostogolește mărul? Pentru că îi place aventura!” Toți erau fericiți și râdeau. Mihai îmbrățișă pe Doru și zise: „Ești cel mai bun frate!”
Și așa, seară de seară, băieții povesteau și râdeau, transformând fiecare zi într-o aventură veselă și plină de iubire.
