În bucătărie e cald și miroase a biscuiți. Matei are 2 ani. Are și o soră mai mare, Daria. Pe masă stă o cutie roșie cu biscuiți rotunzi.
Matei întinde mâna. „Eu!” zice el.
Daria întinde și ea mâna. „Eu!” răspunde ea.
„Hopa!” face Matei și trage cutia spre el. Cutia alunecă: „șșșt!”. Daria trage înapoi: „hop!”. Cutia se clatină: „clonc-clonc”.
Mama se uită și zâmbește. „Stai, stai. Facem joc.”
Pune cutia între ei. „Batem ușor: toc-toc. Cine bate frumos, primește un biscuite.”
Matei bate cu un deget: „toc!”. Daria bate cu două degete: „toc-toc!”. Matei râde: „ha-ha!” și bate repede: „toc-toc-toc!”.
Mama dă câte un biscuite. „Mmm!” zice Matei. „Mmm!” zice Daria.
Dar Matei vrea și biscuitul Dariei. Se apropie și face „pup!” pe obrazul ei. Daria râde: „hi-hi!”. Îi dă jumătate. Matei rupe și el jumătate și îi dă înapoi: „na!”.
Se aud doar „ronț-ronț” și „ha-ha”.
Morala: Când împarți și te joci blând, cearta se schimbă în râs.
