Capitolul 1: Planul lui Matei
Matei era un băiețel de 3 ani plin de energie. Într-o seară, în timp ce privea pe fereastră, a observat Luna strălucind sus pe cer. "Mami, Luna nu doarme niciodată?" a întrebat Matei curios.
"Nu, dragul meu, Luna veghează noaptea ca să ne lumineze drumul," i-a răspuns mama cu un zâmbet blând.
Matei s-a gândit puțin și, deodată, a avut o idee. "Vreau să-i ofer o siestă Lunii!" a spus el hotărât. Mama l-a privit amuzată. "Și cum ai să faci asta, Matei?"
"Hmm, o să-i fac un pat moale de nori!" a zis Matei cu ochii mari și sclipitori. Mama a chicotit și a spus: "Să vedem cum o să reușești."
Capitolul 2: Norii Pufoși
Matei s-a gândit să adune norii cei pufoși. A alergat prin casă cu brațele întinse ca aripile unui avion, închipuindu-și că prinde norii. "Uite, am prins un nor!" a strigat el, ținând un puf de bumbac pe care îl găsise în colțul camerei.
"Matei, norii sunt acolo sus, sus, pe cer," i-a explicat mama, mângâindu-l pe cap. Matei s-a oprit un moment, dar nu și-a pierdut curajul.
"Atunci o să fac un nor din pernele mele," a spus el cu entuziasm. A început să adune toate pernele din casă, aranjându-le pe covor ca un pat moale și pufos. "Gata, acum Luna poate să se odihnească!"
Capitolul 3: Învelitoarea de Stele
Dar Matei nu s-a oprit aici. "Lunii îi mai trebuie o pătură," s-a gândit el. A luat păturica lui preferată, cea cu stele strălucitoare, și a întins-o peste perne. "Acum e perfect!" a exclamat Matei fericit.
Mama l-a privit cu drag și a spus: "Ești un băiat foarte grijuliu, Matei. Cred că Luna se simte deja mai bine doar văzându-te cât de mult te străduiești."
Matei a oftat mulțumit și s-a cuibărit lângă mormanul de perne și pături. "Poate că și Luna va dormi puțin acum," a murmurat Matei, închizând ochii încet.
Mama l-a acoperit cu păturica lui preferată și i-a sărutat fruntea. "Noapte bună, Matei. Și tu meriți un somn bun," i-a șoptit ea.
Și astfel, cu un zâmbet pe față și o poveste amuzantă în inimă, Matei a adormit liniștit, visând la nori pufoși și la o Lună odihnită.
