Maria avea doi ani și era o fetiță foarte jucăușă. În fiecare zi, ea se întâlnea cu prietenii ei: Alex, un băiat plin de energie, și Ana, o fetiță care iubea florile.
„Hai să ne jucăm!” striga Maria.
„Da, să ne jucăm!” răspunse Alex.
„Ce facem?” întrebă Ana, zâmbind.
„Să facem o grădină!” propuse Maria.
„O grădină? Ura!” strigă Alex.
„Dar cum facem?” întrebă Ana.
„Uite, eu am semințe!” spuse Maria.
„Și eu am o găleată!” adăugă Alex.
„Și eu am apă!” zise Ana.
Au început să sape. „Sap, sap, sap!” zicea Maria.
„Sap, sap, sap!” striga și Alex.
„Sap, sap, sap!” râdea Ana.
Dar brusc, Alex a călcat pe o piatră și a alunecat! „Oops!” a strigat el.
Maria și Ana au început să râdă. „Ești bine, Alex?” întrebă Maria.
„Da, dar acum sunt plin de noroi!” a spus Alex râzând.
„Noroiul e amuzant!” zise Ana și au început să se joace în noroi.
„Haideți să facem o grădină murdară!” propuse Maria.
„Da!” au strigat toți.
Au plantat semințele în noroi și s-au distrat. Râdeau, se jucau și se ajutau unii pe alții.
La final, grădina lor era plină de flori colorate. „Ce frumos!” a spus Maria.
„Am făcut-o împreună!” a adăugat Ana.
„Și a fost atât de amuzant!” a strigat Alex.
Au râs și s-au îmbrățișat, știind că prietenia lor este cea mai frumoasă grădină.
