Un băiețel mic se trezește. Are doi ani. El se numește Luca. El caută o șosetă roșie. O șosetă mică lipsește. Luca se miră. "Unde e șoseta mea?" spune el.
Mami vine. Mami zâmbește. "Hai să căutăm," spune mami. Tati vine și el. Bunica bate din palme. Toți caută cu blândețe.
Primul indiciu e o firimitură mică pe podea. Luca arată cu degetul. "Firimitură," spune el. Mami spune: "Urmăm firimitura." Luca merge încet. Pașii sunt mici.
Al doilea indiciu e o haină mică pe fotoliu. E lângă un urs de pluș. Ursul are o șosetă la picior. Luca râde. "Urs," spune el. Tati spune: "Poate ursul știe."
Al treilea indiciu e un urme mic în covor. Urmele sunt rotunde. Luca le atinge cu palmuța. "Moale," spune el. Bunica spune: "Urmăm urmele molate."
Toți merg spre camera jucăriilor. Acolo e o cutie. Cutia e deschisă. În cutie sunt mingi colorate. Șoseta nu e acolo. Luca se așează. El pare ușor trist. Mami îl ia în brațe. "Nu-i bai," spune mami. "Mai căutăm."
Atunci pisica doarme sus pe pervaz. Pisica are ceva roșu lângă coadă. Pisica se întoarce și dă din lăbuță. Șoseta roșie iese din blană. Luca râde tare. "Găsit!" spune el.
Toți aplaudă. Pisica primește o mângâiere. Șoseta e curată. Luca o pune la picior. Joaca se poate continua. Totul e bine.
Morala: Când ceva lipsește, căutăm ușor, urmăm urmele și lucrăm împreună.
