Mara, Doru și Ionuț au câte 2 ani. Ei stau în cameră. Pe covor e un urs mic. Ursul are o pătură albastră.
Deodată, pătura nu mai e. Mara se uită sub masă. Doru se uită lângă perete. Ionuț se uită în cutia cu cuburi.
„Unde e pătura?” spune Mara.
„Facem anchetă!” spune Doru și râde.
Ei caută încet. Nu e grabă. Totul e bine.
Pe covor sunt firimituri mici. Ionuț arată cu degetul. „Biscuit!”
Mara vede urme de biscuit până la canapea. Doru merge pe vârfuri, ca un polițist mic. „Urmăm urmele!”
Sub canapea e o minge. E roșie. Lângă minge e pătura albastră. Pătura e mototolită.
„Aici e!” spune Mara.
„Cine a pus-o?” întreabă Doru.
Ionuț arată spre motanul Pufi. Pufi stă pe pernuță. Are mustăți. Pufi linge o firimitură.
Mara spune: „Pufi a luat pătura. Vrea cuib.”
Doru dă pătura ursului. Ionuț ia o altă păturică mică și o pune lângă Pufi.
„Pufi, aici,” spune Ionuț.
Pufi toarce. Ursul are pătură. Copiii bat din palme.
Mara spune: „Ancheta e gata!”
Doru râde: „Cazul păturii albastre!”
Ionuț spune: „Prietenii ajută.”
Morala: Când cauți cu ochi buni și cu prieteni, găsești repede și împărți cu drag.
