Mihai, un băiețel de 2 ani, se trezește într-o dimineață însorită. În camera lui, jucăriile sunt împrăștiate peste tot. Ursulețul de pluș, mingea colorată și mașinuța roșie stau toate pe covor. Dar ceva lipsește! Mihai observă că lipsește cartea lui preferată cu poze. Cu ochii mari și curioși, Mihai începe să caute.
"Mama, unde e cartea mea?" întreabă Mihai.
"Poate e sub pat," răspunde mama, zâmbind.
Mihai se uită sub pat. Găsește doar un ciorap. "Nu e aici," spune el.
Apoi, Mihai se duce la dulap. Deschide ușa și vede multe haine. Verifică buzunarele, dar cartea nu e acolo.
"Mama, nu e în dulap," spune Mihai.
"Poate e în bucătărie," sugerează mama.
Mihai merge în bucătărie. Se uită pe masă. Se uită sub scaune. Nimic! Cartea nu e acolo.
"Mama, nu e nici în bucătărie," spune Mihai, un pic trist.
"Poate e la baie," spune mama.
Mihai merge la baie. Se uită pe raft. Vede periuța lui de dinți, dar nu cartea.
"Nu e nici aici," spune Mihai.
Mama se gândește un moment. "Poate e în coșul de jucării," spune ea.
Mihai aleargă la coșul de jucării. Deschide capacul și... surpriză! Cartea lui preferată stă ascunsă între cuburi colorate.
"Ura! Am găsit-o!" strigă Mihai fericit.
Mama îl îmbrățișează. "Bravo, Mihai! Ai fost un adevărat detectiv!"
Mihai zâmbește. A fost o aventură interesantă.
Uneori, lucrurile pe care le căutăm sunt chiar sub nasul nostru.
