Maria, o fetiță de 2 ani, se joacă cu jucăriile ei în camera plină de lumină. Pe covor, păpușile și ursuleții o privesc atent. Dar, ceva lipsește! Maria observă că mingea roșie nu este acolo. „Unde e mingea mea?” se întreabă ea.
Maria se uită sub pat. Acolo, doar o șosetă colorată. „Nu e aici,” spune Maria. Apoi, se îndreaptă spre dulap. Deschide ușile încet, dar mingea nu e acolo. „Hm,” zice Maria, „unde o fi?”
Maria vede ursulețul Tedi lângă fereastră. „Tedi, ai văzut mingea mea?” întreabă ea. Tedi nu răspunde, dar Maria zâmbește. „Să căutăm împreună!” spune ea veselă.
Maria și Tedi merg în bucătărie. Pe jos, lângă masa mică, Maria găsește o surpriză. „Uite, Tedi! Aici e mingea!” exclamă ea fericită. Mingea era ascunsă sub un scaun.
Maria ia mingea și o îmbrățișează. „Am găsit-o! Mulțumesc, Tedi!” spune ea, dându-i un pupic ursulețului. Apoi, se întorc în camera de joacă, unde păpușile și ceilalți ursuleți așteaptă.
Maria râde și aruncă mingea, iar jucăriile par să se bucure și ele. „Căutarea a fost distractivă!” spune Maria. Se așază pe covor, alături de Tedi, obosită dar fericită.
Uneori, lucrurile se ascund, dar cu răbdare și prieteni, le găsim mereu.
