Este o dimineață blândă. Băiețelul are doi ani. Se numește Luca. Luca se trezește și strigă: "Ursul?" Toc-toc! Ursul nu este în pat. Luca se ridică. "Hop!", merge la ușă.
Mami zâmbește. "Hai să căutăm." zice ea. Luca ține o lanternă mică. "Plouf!" face lampa când o aprind. E o căutare mică, ca un joc.
Primul loc: patul. Luca se uită sub pernă. "Nu." zice el. Apoi sub pătură. "Nu, nu." Zgomot blând: "miau" dinspre canapea. Luca pașii mici. El bate ușor: "toc-toc". Ce vede? O pernă mică. "Poate aici?" întreabă el.
Ursul nu este. Luca și mami merg în bucătărie. Pe jos e o crenguță de parc. "Hop!" Luca ridică crenguța. Uite o pălărie mică. Cine a purtat-o? Mami zice: "Verificăm jocurile." Ei pun pe podea harta jocului: o foaie cu desene. Luca arată cu degetul. "Ursul, aici?" Mami spune: "Uită-te bine."
Ei aud râs mic: "ham ham" din camera lui. E Cățelușul de pluș. Cățelușul are o pungă mică lângă bot. Luca miroase punga. Acolo e o bucată de biscuiți de jucărie. "Hmm." Mami zice: "Urmăm urmele." Urmele sunt mici ștampile pe podea. Luca le urmărește cu piciorușele. "Hop, hop."
Urmele duc la fotoliul mic. Sub fotoliu, este o cutie. Luca trage. "Plouf!" Cutia cade. În cutie e o carte cu imagini. Pe ultimul pagină, cineva a pus ursul. Ursul e acolo! Luca îl scoate. "Ura!" zice el. Toți aplaudă. Ursul miroase a parfum de poveste. Mami îl pune repede la piept. "E bine." zice ea.
Ce am învățat? Luca a folosit ochii, mîna și pași mici. El a urmărit urme. El a întrebat și a ajutat. Totul s-a terminat cu o îmbrățișare caldă și un zâmbet mare.
Morala: Când lucrurile dispar, caută ușor, întreabă pe cei dragi și zâmbește.
