Matei are 4 ani. Îi place să fie „detectiv”. Azi, în bucătărie, bunica spune: „Unde e ursulețul de miere? Nu-l găsesc!”
Matei își pune șapca lui albastră. Se apleacă și se uită la podea, ca un detectiv adevărat. „Nu-i nimic, bunico. Îl găsim.”
Pe gresie vede ceva mic și lipicios. O pată aurie. „Hm… miere!” șoptește el. Și mai vede trei firimituri rotunde. „Biluțe de biscuiți!”
„Matei, ce vezi?” întreabă bunica, zâmbind.
„Văd urme pe jos. Trebuie să le urmăm. Mă ajuți?”
„Te ajut,” spune bunica. „Și mergem încet.”
Matei merge încet, cu ochii tot pe podea. Pata de miere duce spre masă. Sub masă, firimiturile sunt mai multe, ca niște steluțe maronii. Matei râde încet. „Cine mănâncă pe ascuns?”
Deodată apare și Mara, vecina de 4 ani, cu codițe. „Ce faceți?”
„Anchetă,” spune Matei. „Căutăm ursulețul de miere. Vrei să ne ajuți?”
„Da!” spune Mara. „Eu pot să văd firimituri!”
Cei doi copii se apleacă. Se uită la podea ca două lupte mici. Firimiturile merg spre hol. Acolo, pe covor, e o dungă lucioasă, ca o linie aurie.
Matei se oprește. „Stai. Covorul bea mierea. Urma se face mică. Unde mergem acum?” Se uită în stânga și în dreapta, tot cu capul în jos.
Mara arată cu degetul. „Uite! O lăbuță mică pe jos!” Pe covor se vede o urmă de lăbuță, puțin lipicioasă.
„O lăbuță… deci un animal mic,” spune Matei. „Cine e în casa noastră? Pisica, Pufi!”
Bunica râde cald. „Pufi e pofticioasă, dar e cuminte.”
Urmele duc spre ușa de la cămară. Matei se apropie și ascultă. Nimic. Apoi se apleacă iar și vede încă o pată de miere, chiar lângă ușă.
„Eu deschid încet,” spune bunica.
În cămară, pe podea, stă Pufi. Are un botic lucios. Lângă ea, ursulețul de miere e rostogolit, dar întreg. Pufi îl împinge ușor cu laba, ca pe o minge.
Matei oftează ușurat. „Gata, misterul e rezolvat!”
Bunica ia ursulețul și îl șterge. „Mulțumesc, detectivilor. Ați lucrat împreună.”
Mara chicotește. „Pufi a fost suspectul pufos!”
Matei mângâie pisica. „Data viitoare, Pufi, ceri frumos.” Pufi face „miau” și se freacă de piciorul lui.
Apoi toți trei pun ursulețul la loc, sus, pe raft. Și Matei spune încet: „Când te uiți la podea, vezi urmele. Și când ceri ajutor, găsești mai repede.”
