Capitolul 1
Micuțul Ion are trei ani. Ion e un băiețel curios. Are ochi mari și un zâmbet blând. Azi este zi de grădiniță. Soarele e galben. Vântul adie ușor.
La grădiniță este agitație. Toți copiii se pregătesc pentru joacă. Ion poartă o geacă roșie. În geacă are o imagine cu un ursuleț. Ion iubește ursulețul de pluș. Îl ține mereu aproape la somn și la joacă.
Dar ursulețul nu este la locul său. Ion caută. Caută sub masă. Caută în cuier. Caută sub covor. Spune cu voce mică: "Unde e ursulețul?" Doamna educatoare, Ana, zâmbește. "Hai să căutăm împreună", spune ea.
Ion se face curajos. Îi place când poate ajuta. Curiozitatea lui e o lumină. El întreabă: "Poate e în casier?" Doamna Ana arată spre vestiar. "Să mergem la casierul tău", spune ea.
Vestiarul e cald și prietenos. Sunt multe casiere mici. Fiecare copil are unul. Casierul lui Ion are o etichetă cu numele lui. Ion se apropie. Sără cu grijă. Își pune palmele pe ușă.
Capitolul 2
Dobândește limpede o idee de mic detectiv. El privește urmele. Pe podea sunt niște urme mici de picioare. Urmele sunt de noroi ușor. Ion gândeste: "Urmele duc unde?" Îi place să urmărească urmele. El zice: "Urmele ne arată drumul."
Ion deschide încet casierul. "Uau", spune el. Înăuntru sunt o pălărie albastră și o șosetă verde. Nu e ursulețul. Ion vede o bucată mică de hârtie. Hârtiuța are o inimioară desenată. El o păstrează în mână. Hârtiuța e un indiciu mic. Ion zâmbește. "Mai căutăm", spune el.
Doamna Ana îl întreabă pe Luca, prietenul său: "Ai văzut un ursuleț?" Luca scutură din cap. "Nu", spune el. Maria, o fetiță cu păr împletit, vine cu o idee. "Poate ursulețul a mers la biblioteca mică", spune ea.
Toți se duc la bibliotecă. Cărțile sunt colorate. Copiii verifică sub pernele de pe covor. Niciun ursuleț. Ion găsește o bucată de năframă roșie lângă o carte. El pune bucata roșie lângă hârtiuța cu inimioara. "Urmele ne duc și mai departe", spune Ion. Copiii sunt entuziasmați. Își țin mâinile. Se simt bine. Se simt siguri.
Ion este mic, dar e curajos. Curaj înseamnă a încerca, spune el. El gândește limpede. Urmele de noroi, hârtiuța cu inimioara, bucata roșie. Toate sunt piese. Toate sunt ca la un puzzle. Ion le potrivește în minte.
Apare domnul Ionel, portar la grădiniță. El știe multe. "Am văzut ursulețul", spune domnul Ionel. "Am văzut ceva mic și pufos lângă magazinul mic de lângă parc." Copiii se uită unii la alții. Unii se tem puțin. Doamna Ana spune: "E în regulă. Mergem cu toții. Vom rămâne împreună."
Capitolul 3
La magazinul mic e o lumină caldă. Vânzătoarea zâmbește. "Bună", spune ea. "Ce căutați?" Ion arată hârtiuța și bucata roșie. Vânzătoarea se uită și se gândește. "Poate ursulețul a stat aici de joacă", spune ea. "Am găsit o jucărie veche pe raft. Erau și câteva urme de noroi pe podea."
Ion se uită sub un raft mic. Ce credeți că găsește? Ursulețul său! El e puțin prăfuit. Are o frunză mică pe cap. Îl găsește Ion. "Ursulețul!" strigă el fericit. Toți aplaudă ușor.
Ion îl ia în brațe. Ursulețul miroase a parc și a ciocolată de la magazin. Ion îl curăță cu șervețelul mic. Doamna Ana și prietenii îl ajută. "E bine", spune doamna Ana. "Ai fost curajos și atent." Ion zâmbește larg. Inimioara de pe hârtie pare acum o mică stea.
Înapoi la grădiniță, Ion pune ursulețul în casier. Pune și o mică etichetă cu un desen al ursulețului. El scrie cu litere mari: "Pis-pis" — numele pe care i l-a dat. Ionva vede că urmele mici de noroi s-au uscat. El învață ceva important: curiozitatea ajută, dar prietenii și ajutorul adulților sunt la fel de importanți. Curajul înseamnă să ceri ajutor când ai nevoie.
Toți copiii învață și ei. Maria spune: "Mi-a plăcut să căutăm împreună." Luca spune: "A fost ca o aventură." Doamna Ana aplaudă. "Ați fost mici detectivi", spune ea.
Seara, când Ion se pregătește de somn, își pune ursulețul lângă pernă. Își amintește de urmele pe podea, de hârtiuța cu inimioara și de bucata roșie. Își amintește cum a fost curajos. Se simte cald în suflet. Îi spune ursulețului: "Dormim bine acum." Ursulețul pare să zâmbească.
Toată povestea s-a terminat bine. Prietenii sunt împreună. Ursulețul e acasă. Ion doarme liniștit. Afară, luna veghează blând. În dimineața următoare, Ion se trezește cu planuri. Va fi din nou curios. Va fi din nou curajos. Dar acum știe: nu este singur. Prietenii și adulții sunt alături. Aventura poate continua.
