Capitolul 1
Mihăiță se trezește tare voios. Are trei ani. Are o pălărie de pluș și o lupă de jucărie. Azi vrea să fie detectiv.
În bucătărie, mami spune: "Unde e ursulețul mic?" Mami caută pe scaun, pe pat, pe raft. Ursulețul nu e. Mihăiță privește. El vrea să ajute.
"Eu caut!" spune Mihăiță. Își pune lupa la ochi și se uită atent. Privește podeaua. Privește masa. Privește cutia cu jucării.
"Ursulețul are blăniță maro," spune Mihăiță. "Are ochi negri. Are nas mic." Repeta și mami: "Maroooo. Ochi negri. Nas mic."
Ei ascultă pașii. Frigiderul face "bzz". Afară plouă ușor. Totul pare calm. Mihăiță ia o pătură și face o căutare sub ea. Nimic.
Vecina, doamna Ana, bate la ușă. "Am venit să aduc biscuiți," spune ea. Mihăiță îi arată lupa. "Suntem detectivi," spune el.
"Poftim biscuiți," zice doamna Ana. "Poate ursulețul a plecat la joacă." Toți zâmbesc. Căutarea continuă.
Capitolul 2
Mihăiță face o listă în cap. "Locuri de căutat: scaun, pat, cutie, dulap." El numără pe degete. Mami îi spune: "Gândește-te la ultimul loc unde l-ai ținut." Mihăiță își amintește.
"Am pus ursulețul pe scaunul din balcon," spune el. "Dar balconul e închis." Mami deschide ușa balconului. Vântul adie. Plantele fac "fiu-fiu". Pe scaun e o umbrelă. Pe masă sunt jucării mici. Nu e ursulețul.
Mihăiță examinează ghivecele. Vedem o urmă mică. E o firimitură de biscuiți. "Cine a mâncat biscuiți aici?" întreabă el. Doamna Ana râde: "Pisica a mâncat din farfurie ieri." Mihăiță se uită la ferestre. La vedere e o mică ușă pentru pisică în gard. Dar pisica nu e.
"Poate ursulețul s-a ascuns sub pernuță," spune mami. Mihăiță ridică pernuța. Nimic. El nu se grăbește. Se uită cu atenție. Îi place când găsește urme mici.
"Așteaptă," zice Mihăiță. Lupa luminează un fir roșu pe podea. E un fir de eșarfă. "Eșarfa tigru are fir roșu," spune el. Mami are o eșarfă cu dungi. Mihăiță ține firul. Trage ușor. Firul se mișcă spre cutia de jucării.
Mami zâmbește. "Bine gândit, micule detectiv." Ei deschid cutia lent. Înăuntru găsesc ursulețul. El doarme cu eșarfa prinsă de labuță. Ursulețul parcă spune "mrmr". Mihăiță îl ia în brațe.
"Am găsit!" strigă el fericit. Doamna Ana aplaudă. Vecinul, domnul Paul, care trecea pe coridor, întreabă ce s-a întâmplat. Mami spune povestea scurt. Toți zâmbesc și se bucură.
Mihăiță nu uită să întrebe: "Cine a mutat eșarfa?" Mami spune: "Poate vântul de ieri. Poate pisica." Mihăiță se uită la ursuleț. Ursulețul pare fericit că e acasă.
"Mulțumesc, Mihăiță," spune mami. "Ai fost atent. Ai găsit un fir mic care a spus o poveste." Mihăiță se înalță pe vârfuri și dă ursulețului un sărut pe nasul mic.
Mami pune ursulețul la loc pe raft, lângă cartea cu imagini. Doamna Ana pune biscuiții într-un bol. Domnul Paul face o glumă mică și toți râd.
Mihăiță învață ceva simplu: să asculți și să te uiți cu atenție. El învață și că e frumos să întrebi și să ajuți. Toți se respectă. Toți se ajută.
Seara, înainte de culcare, mami întreabă: "Ce ai învățat azi?" Mihăiță spune: "Să caut urme. Să întreb. Să fiu blând." Mami îl pupă. "Ești detectiv bun. Ești blând și atent."
Ursulețul doarme lângă perna lui. Mihăiță își pune lupa la cap. Se gândește la următoarea mică taină din casă. Zâmbește. Totul e cald și liniștit.
"Somn ușor," spune mami. "Somn ușor, ursuleț," spune Mihăiță. Ferestrele strălucesc cu picături de ploaie. Luna zâmbește. Ziua s-a terminat cu o poveste simplă și frumoasă. Mihăiță adoarme, mulțumit că a ajutat și că a găsit ce lipsea.
