Într-o zi de toamnă, Iepurașul Albu se plimba prin pădure. Frunzele cădeau ușor din copaci. Albu sărea vesel pe covorul de frunze colorate. Era roșu, galben și portocaliu peste tot.
„Ce frumos!”, spune Albu, privind în jur.
Vântul adia blând și aducea cu el miros de mere și pere. Albu era curios și voia să știe de unde vine mirosul. A urmat mirosul și a găsit un copac cu mere. Albu își ridică lăbuțele și ia un măr. Era dulce și crocant.
În timp ce mânca, a auzit un foșnet. Era prietenul său, ariciul Tobi. „Salut, Albu!”, spune Tobi. „Ce faci?”
„Mănânc un măr delicios”, răspunde Albu. „Vrei și tu?”
„Da, te rog!”, spune Tobi. Iepurașul îi dă un măr lui Tobi. Amândoi se bucură de gustul toamnei.
După ce au terminat de mâncat, Albu și Tobi au pornit să coacă frunze. Au făcut un morman mare de frunze și au sărit în el. Era moale și puțin zgomotos, dar foarte amuzant.
Soarele începea să apună și cerul devenea roz. Albu știa că este timpul să meargă acasă. „Tobi, trebuie să plec”, spune Albu. „Ne vedem mâine!”
„La revedere, Albu! Mulțumesc pentru ziua frumoasă!”, spune Tobi.
Albu se întoarce acasă, fericit și obosit. Mama lui îl aștepta cu o îmbrățișare călduroasă. Albu se ghemuiește în patul lui moale.
Toamna este frumoasă și plină de surprize, iar prietenia face orice zi mai bună.
