Sara merge cu pași mici prin pădure. Frunzele cad ușor, plutesc în aer, dansează pe jos. Sara râde. „Mama, uite frunza galbenă!” spune ea.
Mama zâmbește. „Da, Sara, toamna are frunze galbene, roșii, portocalii.” Sara ridică o frunză. Este moale, ușoară. O pune în coșulețul ei mic.
Un vânt ușor suflă. Sara aude foșnet. „Ce e acolo?” întreabă ea. Se apleacă și vede un arici mic. Ariciul merge încet, caută ghinde.
„Bună, ariciule!” spune Sara. Ariciul se oprește. „Sss, Sara, eu caut mâncare pentru iarnă!” șoptește mama. Sara râde și ridică o ghindă. „Poftim, ariciule!”
Pe o crenguță, o pasăre albă sare veselă. „Cip-cirip!” Sara o privește. „Bună, păsărică!” spune ea. Mama spune: „Păsările cântă toamna. Se pregătesc de drum lung.”
Sara se apleacă și găsește o ciupercă mică, roșie. O arată mamei. „Uite, ce ciupercă frumoasă!” Mama spune: „Ciupercile cresc toamna după ploaie.”
Sara vede un copac mare. Pe jos, multe castane lucioase. Le adună în mâini mici. „Castane, castane!” spune Sara. Mama o ajută să le pună în coș.
Sara aude foșnet din nou. Un iepuraș sare repede printre frunze. „Uite, mama, iepuraș!” spune Sara. Mama zâmbește: „Iepurașii caută și ei mâncare.”
Vântul adie blând. Soarele încălzește fața Sarei. Sara spune: „Toamna e frumoasă, mama!” Mama îi strânge mâna mică. „Da, Sara, toamna aduce multe lucruri noi și frumoase.”
Sara zâmbește, merge mai departe. Strânge frunze, ghinde, castane. Ascultă sunetele frunzelor, privește animalele, adulmecă aerul curat.
Când ziua se termină, Sara are coșul plin. Frunze colorate, castane, ghinde, o piatră netedă, o amintire de toamnă.
Sara șoptește: „Toamna e magică.” Mama o ia în brațe. Acasă, povestesc ce au văzut. Toamna e aici, liniștită și bună.
