Mara, Luca și Daria sunt în bucătărie. „E toamnă!”, spune Mara. „Frunzele cad. Afară e vânt.” Luca râde. „Privesc frunzele pe geam. Sunt galbene și portocalii.”
Mama aduce un coș. „Ce avem aici?”, întreabă Daria. „Mere roșii! Dovleac portocaliu! Struguri dulci!” Mara atinge merele. „Sunt reci. Miros bine.” Luca ia un strugure. „E moale. E gustos!” Daria râde. „Dovleacul e greu. Dovleacul e mare.”
Mama spune: „Hai să facem plăcintă.” Mara zâmbește. „Eu pun merele.” Luca spune: „Eu pun dovleacul.” Daria spune: „Eu pun strugurii pe masă.” Toți sunt bucuroși. Mâinile lor sunt mici. Fiecare ajută.
Mama taie merele. „Merele sunt dulci,” spune Mara. Luca privește dovleacul. „Dovleacul e portocaliu. Arată frumos.” Daria gustă struguri. „Strugurii sunt zemoși.”
Mama amestecă totul într-un bol mare. Toți miros plăcinta. „Mmm, miroase bine!” spune Mara. „E cald în casă,” spune Luca. „Afară e frig, dar aici e bine.”
Plăcinta e gata. Mama pune bucăți pe farfurii mici. Toți gustă. „Ce bună e plăcinta de toamnă!” spune Daria. „Toamna e frumoasă. Îmi place să gătesc cu voi!” spune Mara. Luca zâmbește. „Îmi place toamna. E timpul familiei.”
Toți mănâncă împreună. Toți sunt fericiți.
