Mihăiță este un băiețel vesel. El locuiește la fermă cu bunicul său. E toamnă. Afară e soare, dar vântul adie ușor. Frunzele sunt galbene și roșii. Mihăiță vede mere și dovleci. Merele sunt roșii. Dovlecii sunt portocalii.
– Bunicule, ce facem cu merele și dovlecii? întreabă Mihăiță.
– Facem plăcintă, răspunde bunicul zâmbind.
Mihăiță și bunicul culeg mere. Merele sunt dulci. Mihăiță le pune în coș. Apoi culeg dovleci. Dovlecii sunt grei. Bunicul îi ajută pe Mihăiță.
– Acum le spălăm, spune bunicul.
Mihăiță spală merele. Bunicul spală dovlecii. Apa e rece și curată.
– Merele sunt curate. Dovlecii sunt curați, spune Mihăiță bucuros.
Acum le taie. Bunicul taie merele. Mihăiță taie dovlecii. E greu, dar se distrează.
– Foarte bine, Mihăiță! zice bunicul.
Fac plăcintă cu mere. Plăcinta miroase frumos. Fac supă de dovleac. Supa e caldă și bună.
– Plăcinta e delicioasă! spune Mihăiță.
– Supa e bună! zice bunicul.
Mihăiță râde. El învață despre mere, dovleci și toamnă. El se bucură de toamnă. Toamna e frumoasă. Toamna e veselă la fermă cu bunicul.