Într-o pădure frumoasă, copiii se jucau. Era toamnă, iar frunzele cădeau. Maria zice: „Uite, frunzele sunt galbene!”
„Și roșii!” răspunde Andrei. „Să le adunăm!”
Toți copiii încep să strângă frunze. Ana spune: „Sunt ca niște flori colorate!”
„Da! Frunzele sunt flori de toamnă!” zice Radu.
Maria găsește o frunză mare. „Uitați! E ca o paletă!”
„Să o folosim la desen!” propune Andrei.
„Bună idee!” zice Ana.
Copiii se așază pe iarbă. Încep să deseneze cu frunzele. „Eu fac un copac!” spune Radu.
„Eu fac un soare!” zice Maria.
„Și eu un nor!” adaugă Andrei.
„Toamna e frumoasă!” strigă Ana.
Apoi, copiii aud un sunet. „Ce e asta?” întreabă Radu.
„E vântul!” spune Maria. „Ascultați cum suflă!”
Toți se opresc și ascultă. Vântul șuieră printre copaci.
„E ca o melodie!” zice Andrei.
„Să cântăm și noi!” propune Ana.
Și toți încep să cânte. Râsetele lor se îmbină cu melodia vântului.
„Uite, un ghindă!” spune Radu.
„Să le adunăm!” zice Maria.
Copiii adună ghinde. „Sunt ca niște bile mici!” râde Ana.
„Toamna e plină de surprize!” spune Andrei.
„Și de culori!” adaugă Maria.
„Să venim din nou!” zice Radu.
„Da! Să ne jucăm în pădure!” spun toți.
Și așa, copiii au învățat despre toamnă. Au văzut culori, au ascultat sunete și s-au jucat împreună.
Toamna e o perioadă magică!
