Mihăiță este un băiețel vesel. El are un an. Azi, Mihăiță merge în parc cu mama. Frunzele cad din copaci. Frunzele sunt roșii, galbene și portocalii. Mihăiță râde și spune: „Mami, frunze jos!” Mama zâmbește: „Da, Mihăiță, frunzele dansează.”
Mihăiță ia o frunză mare în mânuță. O atinge. Frunza este moale și crocantă. „Frunza sună cronc-cronc,” spune el. Mama îl ajută și adună frunze. „Punem frunzele în grămadă,” zice mama. Mihăiță pune frunze peste frunze. Grămada este mare.
În parc, vântul bate ușor. Mihăiță simte vântul pe obraz. „Vânt rece, mami,” spune el. Mama îl ia în brațe. „Toamna vine. Ne pregătim pentru iarnă,” spune mama.
Acasă, Mihăiță ajută la strâns jucăriile din curte. „Punem jucăriile în cutie,” spune mama. Mihăiță pune mingea și lopata. El este bucuros.
Seara, Mihăiță stă cu mama. Mama îi spune: „Toamna este frumoasă. Frunzele cad. Ne pregătim pentru iarnă.” Mihăiță zâmbește. „Noapte bună, mama.” Mama spune: „Noapte bună, Mihăiță.” Mihăiță adoarme liniștit.
