Într-o zi de toamnă, Ana, o fetiță de 4 ani, se plimba prin sat cu mama ei. Frunzele erau colorate și cădeau ușor la pământ.
„Uite, mami, frunzele dansează!” spuse Ana.
„Da, Ana, toamna frunzele fac un dans frumos”, răspunse mama.
Ana și mama ei ajunseră la festivalul de toamnă din sat. Erau multe tarabe cu mere roșii și galbene, dovleci mari și chifteluțe delicioase.
„Mmm, ce bine miroase!” zise Ana.
„Vrei un măr?” întrebă mama.
„Da, mami, vreau un măr roșu”, spuse Ana, zâmbind.
Ana mușcă din măr și zise: „E dulce și crocant!”
„Așa sunt merele toamna”, spuse mama.
Apoi, Ana văzu un grup de copii care făceau o coroniță din frunze.
„Vreau și eu să fac o coroniță!” spuse Ana.
„Sigur, hai să adunăm frunze frumoase”, răspunse mama.
Ana și mama ei adunară frunze galbene și roșii. Ana le aranjă cu grijă și, cu ajutorul mamei, făcu o coroniță.
„Uite, mami, am o coroniță frumoasă!” spuse Ana, încântată.
„Ești o prințesă de toamnă”, zise mama.
Ana se simțea fericită și mândră. Apoi, auzi muzică și văzu oamenii care dansau.
„Pot să dansez și eu?” întrebă Ana.
„Desigur, să ne bucurăm de toamnă!” spuse mama.
Ana dansă fericită alături de ceilalți copii. Era o zi minunată de toamnă, cu soare blând și bucurii simple.
„Toamna e magică, mami!” spuse Ana, cu ochi strălucitori.
„Da, Ana, toamna ne aduce multe bucurii”, zise mama, îmbrățișând-o pe Ana.
