Capitolul 1: Ceva ciudat se întâmplă în camera lui Dănuț
Dănuț era un băiețel de șase ani, cu ochii mari ca două mărgele albastre și cu părul ciufulit care nu voia niciodată să stea cuminte. În fiecare seară, după baie și pijamale, mama îi spunea: „E timpul de culcare, Dănuț!”, iar el răspundea mereu: „Mai stau un pic, te rooog!” Dar într-o seară, chiar înainte să adoarmă, Dănuț a auzit ceva ciudat venind de sub patul lui. Un fâșâit, apoi un mic oftat, apoi... un chicotit!
Dănuț s-a ridicat încetișor din pat și a șoptit:
– Cine e acolo? E cineva sub patul meu?
Deodată, șosetele lui, cele pufoase și colorate, au ieșit de sub pat și au început să danseze! Da, ai auzit bine! Șosetele lui Dănuț dansau, sărind pe covorașul cu pisicuțe și făceau piruete ca la balet.
– Hei, ce faceți voi acolo? a întrebat Dănuț cu ochii cât cepele.
– Noi suntem Șosetele Vesele! Am obosit să stăm în sertar, vrem să dansăm, să sărim, să ne jucăm!
– Dar nu vă loviți, să aveți grijă! a zis Dănuț grijuliu.
Șosetele au râs și au zis:
– Nu-ți face griji, suntem moi ca norișorii!
Dănuț a râs și el, din tot sufletul. Nu mai văzuse șosete dansatoare! Dar, curând, camera s-a umplut de zeci de șosete care țopăiau, se roteau, ba chiar se urcau una peste alta, făcând un turn amuzant care se clătina dintr-o parte în alta.
Capitolul 2: Caruselul de perne și covorul zburător
Când toată lumea părea să se fi calmat, pernele de pe pat s-au scuturat de praf și au sărit pe jos.
– Eu vreau să fiu perna-căpitan! a strigat Perna Mare.
– Eu vreau să fiu perna-pirat! a țipat Perna Mică, făcând o săritură peste Dănuț.
Dănuț a râs și s-a urcat și el pe Perna Mare. Perna Mare a început să se rotească încet, apoi mai repede, și încă mai repede! Toate pernele s-au adunat în cerc și au format un carusel moale și pufos. Șosetele au sărit și ele pe perne, râzând de zor.
– Ține-te bine, Dănuț! a zis Perna Mare. Plecăm în misiune!
– Unde mergem? întreabă Dănuț, cu ochii strălucind de bucurie.
– În Țara Somnoroșilor Veseli! strigă Șoseta Roșie, făcând tumbe.
Caruselul pernelor s-a învârtit și s-a învârtit, până s-a transformat într-un covor zburător. Dănuț și prietenii lui pufoși zburau peste camera lui, peste dulap, peste jucării, chiar și peste ursulețul de pluș care a sărit și el la bord.
– Nu mergeți prea repede! Să nu ne lovim de tavan! a spus Dănuț cu grijă.
– Stai liniștit, aici nu există accidente! a râs ursulețul.
Toți chicoteau și se întreceau care să spună glume mai caraghioase. Șoseta cu buline s-a prins de urechea lui Dănuț și a zis:
– Știi de ce șosetele nu pot ține secrete?
– Nu, de ce? întreabă Dănuț, mirat.
– Pentru că au găuri în ele și tot scapă vorbele!
Toată lumea a râs și covorul zburător a aplaudat cu colțurile lui.
Capitolul 3: Misterul păturii speriate de... căpușe
Apoi, când toți s-au așezat cuminți pe covor, pătura lui Dănuț a început să tremure și să se foiască.
– Ce-i cu tine, păturică? întreabă Dănuț, uimit.
– Mi-e frică de căpușe! Dar nu găsesc nicio căpușă! De fapt, cred că mi-e frică de gâdilat!
– Gâdilat?! a întrebat ursulețul râzând. Păturică dragă, nimeni nu te gâdilă aici!
Dar, pe neașteptate, o furnicuță s-a urcat pe pătură și a început să-i spună glume cu gâdilat:
– De ce râde pătura la somn?
– De ce? întreabă Dănuț și păturica, curioși.
– Pentru că visează pene și perne care o gâdilă la margine!
Pătura a început să chicotească, iar Dănuț a râs și el:
– Vezi, păturică, nu ai de ce să te temi! Gâdilatul e doar o joacă!
– Atunci, dacă nu mai mi-e frică, pot să fiu pătură-cort pentru toți prietenii mei!
Și așa, păturica s-a întins larg, s-a transformat într-un cort moale, sub care toți prietenii s-au adunat: șosetele, pernele, ursulețul și, bineînțeles, Dănuț.
Capitolul 4: O noapte de poveste și somnul dulce
Sub cortul din pătură era cald și bine. Șosetele spuneau bancuri, pernele povesteau vise, ursulețul cânta un cântecel de leagăn:
– Dormi, dormi, copile drag,
Sub păturică și sub steag,
Șosete vesele te păzesc,
Perne moi visele îți cresc...
Dănuț a aplaudat încet și a spus:
– Ce seară minunată! Ce aventură am avut!
– E timpul să dormi, Dănuț, a zis Perna Mare cu glas blând.
– Dar dacă visele mele nu sunt la fel de amuzante? a întrebat Dănuț, puțin îngrijorat.
– Nu-ți face griji! a spus Șoseta Roșie. Noi vom fi aici, în vis, să dansăm și să râdem cu tine!
– Și noi te vom apăra de orice sperietură! a spus păturica.
Dănuț a zâmbit, și-a tras păturica peste el și a închis ochii. Toți prietenii lui s-au culcat lângă el, cuminți și liniștiți. Pernele au șoptit secrete de somn, șosetele au chicotit încet, iar ursulețul de pluș i-a ținut mâna.
În camera lui era liniște și pace. Dănuț visa deja la următoarea aventură în Țara Somnoroșilor Veseli, unde totul era posibil, iar râsul era cea mai mare comoară.
Noapte bună, Dănuț! Noapte bună, prieteni pufoși! Și vise colorate, pline de zâmbete, pentru toți copiii veseli!
