Capitolul 1: O Descoperire Năstrușnică
Într-o seară liniștită, Mara, o fetiță de șase ani cu ochi mari și păr cârlionțat, se pregătea de culcare. Paturile erau pufoase, pijamalele moi, iar lumina de la veioză dansa pe pereți. Mara avea cel mai bun prieten: un motan negru și jucăuș pe nume Fifi. Fifi era mereu plin de energie și pus pe șotii. Îi plăcea să se ascundă prin dulapuri, să sară pe plapumă și să facă moace haioase.
În seara aceasta, Mara voia să-i spună lui Fifi ce vis frumos avusese cu înghețată care nu se termină niciodată. Fifi stătea tolănit lângă ea, privindu-o în ochi.
— Azi am visat că plouă cu înghețată! i-a spus Mara.
Dintr-o dată, ceva foarte ciudat s-a întâmplat. Fifi a deschis larg gura și a spus clar și răspicat:
— Și eu vreau să plouă cu crochete de pește!
Mara a sărit ca arsă din pat. A clipit de câteva ori.
— Ai... ai vorbit? a șoptit ea mirată.
— Normal că am vorbit! a răspuns Fifi cu o voce pițigăiată. Dar nu vorbesc decât la ceas de seară, când trebuie să dormi! Dar nu mai dormi, nu-i așa?
Mara a început să râdă cu gura până la urechi. Fifi vorbea! Și avea și idei trăsnite!
— Vrei să inventăm o ploaie de crochete? a întrebat Mara.
— Da, vreau! Dar să știm ceva: dacă începe ploaia, să ai umbrela la îndemână, altfel o să fim plini de miros de pește!
Mara a râs și mai tare. Nu se putea opri. Fifi era cel mai haios motan din lume!
Capitolul 2: Planul Crochetos
A doua zi, Mara abia a așteptat să se întindă iar în pat, că poate Fifi iar vorbește. Și, cum s-a lăsat seara, Fifi a început iar să bombăne.
— Ai adus umbrela?
— Am adus-o! Dar cum facem să plouă cu crochete?
Fifi s-a învârtit de trei ori, apoi s-a uitat serios la Mara.
— Fă rost de o cutie cu crochete, un ventilator și un cearceaf mare! a zis el. Facem vânt și aruncăm crochete pe sus! Le prindem în cearceaf și ne distrăm!
Mara a alergat la bucătărie și a adus o cutie de crochete. Ventilatorul era deja în cameră. Cearceaful era pufos și uriaș.
— Pregătită! a spus Mara.
Fifi a sărit pe ventilator și a apăsat cu lăbuța pe buton. Mara a aruncat crochetele sus, iar ventilatorul a început să le plimbe prin cameră. Crochete zburau peste tot! Cădeau pe pernă, pe pat, pe Mara, pe Fifi. Fifi s-a băgat sub cearceaf și a început să caute crochete, mieunând vesel.
— Ce ploaie gustoasă! a strigat Fifi, hlizindu-se.
Mara râdea de se zguduia patul. În loc să doarmă, strângea crochete de pe pernă și i le dădea lui Fifi, care le prindea din zbor ca un motan-acrobat.
După un timp, Mara a rămas fără crochete, iar Fifi a dat o raită pe sub pat.
— Să nu uităm, data viitoare plouăm cu bile colorate! zise el.
— Sau cu nasturi! a adăugat Mara.
— Sau cu șosete! a râs Fifi.
Au râs și au râs, până când Mara a obosit și s-a ghemuit sub plapumă.
Capitolul 3: Întreceri de Noapte
A doua noapte, Mara a adus o cutie plină de bile colorate. Când s-a lăsat liniștea, Fifi a început iar să vorbească, de parcă era cel mai firesc lucru din lume.
— Azi e ziua concursului. Vedem cine prinde cele mai multe bile, tu sau eu!
Mara a sărit bucuroasă.
— Eu! Eu! Eu prind mai multe!
Fifi a miaunat sfidător.
— Niciodată! Eu sunt motan, am labe rapide!
Au aruncat bilele în aer și au început să le prindă. Mara râdea și număra bilele băgate sub pernă. Fifi țopăia și împingea cu lăbuța cât putea. Bilele săltau ca puricii, săreau pe podea, sub masă, pe picioarele lui Mara. Mara s-a întins după o bilă și a rămas blocată cu capul sub plapumă. Fifi a profitat și a furat încă două bile.
— Nu e corect! a chicotit Mara.
— Ba da, la joaca de noapte totul e permis! a râs Fifi.
În final, aveau fiecare câte cinci bile. Și au decis să împartă premiul: un pupic de noapte-bună și o porție de gâdilat pe burtă.
— Data viitoare, să încercăm întrecere cu... șosete! a zis Fifi cu ochii strălucitori.
— Sau cu pernițe parfumate! a completat Mara.
Au râs amândoi, până când Mara a adormit legănată de hohotele de râs.
Capitolul 4: Visuri Amuzante și Un Secret Mic
În seara următoare, Mara s-a gândit să-l surprindă pe Fifi. A adus o cutie cu șosete colorate, una roz, una galbenă, una albastră și alta cu buline roșii.
— Uite, Fifi! Azi plouă cu șosete!
Fifi a sărit ca din arc și s-a ascuns după pernă, prefăcându-se speriat.
— Vai, nu, șosetele mă înțeapă la mustăți!
Mara a început să arunce șosete în sus. Unele au aterizat pe capul lui Fifi, altele pe capul Marei. Fifi și-a pus o șosetă pe ureche și s-a făcut că e super-motan.
— Mara, vezi că nu mă mai recunoști! Sunt Motanul Șosetă!
Mara râdea cu lacrimi. Șosetele zburau, se rostogoleau, dădeau peste cap pernele.
— Fifi, ești cel mai nostim motan din lume! a spus Mara și i-a dat o îmbrățișare mare.
După ce s-au jucat și au râs pe săturate, Mara a băgat șosetele în coș și s-a furișat sub pătură. Fifi s-a întins lângă ea și a șoptit:
— Să știi că vorbesc doar la ora de culcare, doar cu tine! E secretul nostru. Dacă vrei să râdem și mâine, ai grijă să nu adoarmă părinții prea devreme!
Mara a chicotit și a promis să păstreze secretul. Cu ochii închiși, i-a spus lui Fifi:
— Ești cel mai bun prieten din lume.
Fifi a tors încet, ca o melodie liniștitoare de somn. Mara a adormit cu zâmbetul pe buze, visând la ploi de crochete, bile colorate, șosete și la năzbâtiile lui Fifi cel vorbăreț.
Și așa, în fiecare seară, Mara și Fifi inventau jocuri noi, râdeau, se gâdilau și dormeau liniștiți, cu inima plină de bucurie și voie bună. Niciodată somnul nu fusese mai dulce și mai amuzant!
