Partea 1: Renardul Rilă și șoseta buclucașă
Într-o pădure blândă, unde copacii șopteau povești la urechea vântului, trăia un renard pe nume Rilă. Rilă era cel mai zâmbitor renard din toată pădurea. Avea o blană roșcată ca morcovul și ochi jucăuși ca două mărgele lucioase. Dar ce era cu adevărat special la Rilă? Avea întotdeauna chef de glume și râsete.
Într-o seară, când stelele se pregăteau să lumineze cerul, Rilă s-a hotărât să meargă la culcare devreme. Dar ia uite! O șosetă veselă, cu dungi albastre, i-a zâmbit de sub pat.
— Bună, șoseto! Ce cauți tu aici, sub patul meu de mușchi? a întrebat Rilă amuzat.
— Am venit să mă ascund de vânt, a chicotit șoseta. Dar m-am rătăcit și am ajuns la tine!
Rilă a râs cu poftă.
— Păi, dacă tot ai ajuns, vrei să stai cu mine la poveste înainte de somn?
Șoseta a topăit fericită pe lăbuțele lui Rilă și a început să danseze. Rilă a încercat și el să danseze cu șoseta, dar a căzut grămadă pe covorașul de frunze. Buf! S-au rostogolit amândoi, râzând de parcă întreaga pădure ar fi zâmbit.
Partea 2: Călătoria spre vis
După dans, Rilă a simțit cum somnul îi face cu ochiul. Dar șoseta nu părea deloc obosită.
— Știi ce-ar fi și mai amuzant? a zis șoseta. Să facem o plimbare prin pădure… în vis!
Rilă a clipit mirat.
— În vis? Cum adică?
— E simplu, a spus șoseta. Închide ochii, respiră adânc și imaginează-ți că pășim împreună printre stele și ciuperci care cântă.
Rilă a făcut ce i-a spus șoseta. A închis ochii și… hop! S-a trezit într-o pădure ciudată, unde copacii aveau mustăți, iar frunzele făceau tumbe prin aer.
— Ce pădure veselă! a exclamat Rilă. Uite, o ciupercă dansează pe vârful unei crenguțe!
Ciuperca l-a salutat:
— Salut, Rilă! Dansăm împreună?
Rilă a dat din coadă și s-a prins într-un dans cu ciuperca și șoseta. Toți râdeau și se legănau ca niște clopoței veseli.
Dintr-un tufiș a apărut un arici cu pălărie de flori:
— Bună, prieteni! Nu vă supărați dacă mă rostogolesc printre voi?
— Ba deloc! Mai multă veselie, a râs Rilă.
Și ariciul s-a ghemuit și s-a rostogolit, făcându-i pe toți să râdă și mai tare. Chiar și bufnița, care de obicei era serioasă, chicotea din copac.
Partea 3: Somn dulce cu râsete
După atâta veselie, Rilă a simțit cum ochii i se închid. Șoseta s-a așezat lângă el.
— Ce plimbare minunată! a șoptit șoseta. Dar cred că e timpul… să mergem la culcușul nostru de vis.
— Da, somnul vine cu pași de pisică, a oftat Rilă, cu un zâmbet leneș.
Toți prietenii și-au făcut culcușuri moi: ariciul s-a cuibărit într-o floare, ciuperca s-a tras sub o frunză, iar șoseta s-a încolăcit lângă lăbuțele lui Rilă. În timp ce stelele dansau pe cer ca niște licurici somnoroși, Rilă a început să viseze la o pădure unde toate lucrurile amuzante se întâmplă pe tăcute, unde fiecare noapte e o petrecere de râsete.
— Noapte bună, Rilă! a șoptit șoseta.
— Noapte bună, șosetă! a răspuns Rilă, în timp ce visul îi mângâia blănița cu degete moi.
Până și vântul a adormit, legănându-și suflul printre crengi. Pădurea toată a rămas liniștită, cu un zâmbet larg deasupra culcușului lui Rilă. Și, dacă asculți cu atenție, poți auzi încă chicotele renardului, plutind lin spre stele.
