Capitolul 1: Temele care dispar
Mara stătea la biroul ei roz, cu un creion mare și galben în mână. Lângă ea, prietena ei cea mai bună, Daria, stătea pe podea, cu picioarele încrucișate și făcea niște desene cu pisici zâmbitoare. Mara încerca să scrie un rând de litere, dar tot timpul se uita la Daria și la pisicile ei.
— Daria, ai văzut ce frumos scriu azi? întreabă Mara, arătând o literă uriașă și strâmbă.
— Ce literă e asta? întreabă Daria, râzând. Un M sau o omidă cu pălărie?
Mara râde și ea, dar în acel moment, un lucru foarte ciudat se întâmplă. Caietul cu temele începe să tremure, să sară și să se rostogolească pe birou.
— Daria! Privește! Caietul meu dansează! strigă Mara cu ochii mari.
Caietul sare de pe birou, aterizează pe covor și începe să se rostogolească spre ușa camerei. Fetele se uită una la cealaltă, uimite și amuzate.
— Trebuie să-l prindem! râde Daria și sare în picioare.
— Să nu fugă cu toate temele mele! spune Mara și aleargă după caiet.
Caietul se oprește brusc lângă măsuța cu jucării și, când fetele îl ating, din el sar afară litere, cifre și chiar un mic elefant desenat cu carioca. Fetele chicotesc și încearcă să adune toate literele care umblă prin cameră.
Capitolul 2: Literele năzdrăvane
Mara și Daria se uită cum literele fug peste tot: litera A se cațără pe un ursuleț de pluș, litera B face tumbe, iar litera C se învârte ca o roată.
— Literele tale vor să se joace! râde Daria.
— Cine vrea să prindă litera C? strigă Mara.
— Eu! Eu! strigă Daria și aleargă după litera C, care se ascunde sub perna de pe pat.
Mara încearcă să prindă litera B, dar B sare pe nasul ei și Mara strănută:
— Hapciu! B, nu-mi mai gâdila nasul!
Fetele râd cu gura până la urechi și adună literele una câte una. Dar, când cred că au terminat, aud un zgomot ciudat din dulap.
— Ce e acolo? întreabă Mara.
— Nu știu, dar hai să vedem! spune Daria curajoasă.
Deschid dulapul și găsesc litera M, care se ascunsese într-un pantof roz. Litera M râde:
— M-m-mara, m-m-mă ascund, m-m-mă găsești!
Fetele râd și o pun pe M la loc în caiet. Acum toate literele sunt la locul lor, dar, surpriză! Cifrele au fugit și ele!
Capitolul 3: Cifrele care se joacă de-a v-ați ascunselea
Cifra 1 s-a pitit după o carte, cifra 2 s-a ascuns în ghiveciul cu flori, iar cifra 3 s-a suit pe capul unei păpuși. Mara și Daria se uită una la cealaltă și încep să cânte un cântecel de căutare:
— Unu, doi, trei, unde vă-ascundeți voi?
— Unu, doi, trei, ieșiți, să vă vedem noi!
Cifra 1 iese timid de după carte:
— Aici sunt, dar nu vreau să mă scrii de două ori!
Daria o ia pe 1 și o pune înapoi în caiet.
Cifra 2 râde din ghiveci:
— Eu mă ud cu apă, nu cu cerneală!
Mara o prinde ușor și o așază la loc.
Cifra 3 strigă veselă de pe capul păpușii:
— Eu fac trei tumbe, uite așa!
Și chiar face trei tumbe pe pernă, până când Daria o prinde și o pune lângă celelalte cifre.
— Gata, toate sunt la loc! spune Mara, mândră.
— Dar ce facem dacă fug din nou? întreabă Daria cu ochii mari.
— Le spunem să nu mai fugă, pentru că e timpul de dormit, răspunde Mara, serios.
Capitolul 4: Toată lumea înapoi la somn!
Mara ia caietul și spune cu voce blândă:
— Dragă caiet, dragă litere și cifre, a fost amuzant să ne jucăm, dar acum e timpul de culcare. Nu mai fugiți, promiteți?
Literele și cifrele se așază frumos în pagină și spun în cor:
— Promitem! Să dormim liniștiți și să visăm colorat!
Daria oftează și se așază pe pernă. Mara închide ochii, dar înainte de a adormi, spune:
— Daria, crezi că mâine literele o să fugă iar?
Daria chicotește:
— Poate, dacă nu le spunem noapte bună și nu le dăm o îmbrățișare!
Atunci, amândouă își îmbrățișează caietul și spun tare:
— Noapte bună, litere! Noapte bună, cifre! Noapte bună, prieteni!
Liniștea se așterne în cameră. Literele și cifrele dorm cuminți, iar Mara și Daria adorm râzând, visând la o lume unde temele dansează și cifrele fac tumbe pe perne pufoase.
Și așa, cu zâmbetul pe buze, începe o noapte plină de vise vesele și colorate, unde totul este sigur, blând și amuzant.
