Mila, o fetiță drăguță de doi ani, se plimba prin sat cu mama ei. Era toamnă și frunzele cădeau ca niște fluturi colorați. Mila râdea și alerga după frunze. "Uite, mamă, frunze roșii!" spunea ea fericită. "Da, Mila," răspundea mama. "Frunzele se schimbă toamna. E frumos, nu-i așa?"
Pe drum, Mila a văzut un arici mic. "Mamă, ce este?" întreba Mila curioasă. "E un arici. Aricii se pregătesc de iarnă acum," explică mama. Mila se uită fascinată. "Bună, ariciule!" spuse ea încet.
Mai târziu, Mila și mama au ajuns la festivalul de toamnă din sat. Erau multe dovleci și mere. Mila a gustat un măr dulce. "Mmm, bun!" spunea ea. "Toamna aduce fructe delicioase," zâmbi mama.
Mila se oprea să privească copiii mai mari care făceau coronițe din frunze. "Pot și eu, mamă?" întreba Mila. "Sigur, iubita mea. Hai să încercăm împreună," spune mama. Mila și mama au ales frunze galbene și roșii. "Frunze aurii," spunea Mila cu bucurie.
La festival, Mila a văzut un porumbel alb. "Mamă, ce pasăre este?" întreba Mila. "E un porumbel. El zboară mult toamna," spunea mama. "Bună, porumbelule!" strigă Mila veselă.
Seara, Mila și mama se întorceau acasă. "Toamna e frumoasă, mamă," spunea Mila obosită, dar fericită. "Da, Mila. Toamna e un timp magic," răspundea mama.
Înainte de somn, Mila își amintea de toate lucrurile minunate văzute. Frunze, arici, porumbel. "Noapte bună, toamnă," șoptea Mila, închizând ochii. Mama o acoperea cu pătura și o săruta pe frunte. "Noapte bună, iubita mea," spunea mama cu dragoste.
Toamna aducea bucurie și învățături pentru Mila. Fetița dormea liniștită, visând la frunze aurii și la prietenii ei noi din natură.
