Sofia, Mara și Ana ies afară cu mami. Este primăvară. Soarele zâmbește pe cer. „Uite, păsărele!” spune Sofia. „Cip-cip!” cântă ele. Fetițele râd. Mami le ține de mână.
Pe jos, iarba e moale. Sofia calcă încet: „Hop-hop!” simte verdele sub tălpi. Mara găsește o floare galbenă. „Miroase frumos”, zice ea și inspiră adânc. „Mmm!” Ana aude o albină: „Bzz-bzz!” Toate stau liniștite și ascultă.
Mami le arată un copac cu muguri mici. „Atingeți, e moale!” Fetele ating încet. „Pufoasă!” spune Ana și zâmbește larg. În copac, o vrăbiuță sare „Țup-țup!” și se ascunde după frunzulițe. Sofia face cu mâna: „Pa-pa, păsărică!”
Pe potecă, vântul adie ușor. Le flutură părul. Mara râde: „Vântul mă gâdilă!” Mami le pune pălăriuțe. Toate se simt bine. Merg mai departe. Găsesc o băltoacă mică. „Plosc!” sare Sofia cu piciorușul. Picăturile sar peste tot. „Hihi!” râd toate trei.
La marginea grădinii, văd buburuze. „Roșu!” strigă Ana. Mara numără: „Unu, doi...” Fetițele privesc buburuzele cum merg încet. Toate sunt liniștite și fericite.
Mami spune: „Primăvara e frumoasă. Ne bucurăm împreună.” Fetele o îmbrățișează. Se simt iubite și sigure.
Primăvara aduce bucurie când suntem împreună și privim lumea cu ochi curioși.
