Maria, o fetiță de patru ani, iese afară cu mama. Soarele e cald și blând. Vântul adie ușor și aduce miros de flori. Maria zâmbește. „Mami, miroase frumos!” spune ea. Mama zâmbește și răspunde: „Este primăvara, draga mea.”
Maria merge încet pe alee. Privește jos. Iarba e verde și moale. Se apleacă și atinge iarba cu degetele. „E udă,” spune Maria. Mama râde încet. „Este roua dimineții.”
Un fluture mic zboară aproape de Maria. Are aripi portocalii. Fluturele se oprește pe o floare galbenă. Maria se apropie încet. „Bună, fluture!” șoptește ea. Fluturele dă din aripi și zboară. Maria chicotește. „A zburat!”
Un fir de soare cade pe mâna Mariei. E cald și plăcut. Maria se uită la copaci. Pe o creangă, o pasăre mică ciripește. Cântă încet, ca o poveste. Maria ascultă cu ochii mari. „Cântă pentru mine,” spune ea.
Mama se apleacă lângă Maria. „Vezi câte lucruri frumoase sunt afară primăvara?” Maria dă din cap. „Îmi place primăvara, mami.”
Acasă, Maria povestește despre fluture și pasăre. Se simte bucuroasă și liniștită.
Primăvara aduce bucurie când privim și simțim lucrurile mici din jur.
