Soare blând. Zgomot mic de vânt. Luca, băiețel de patru ani, iese în grădină. El poartă o căciulă subțire. Simte aerul cald pe față. Miroase flori. Atinge petale moi. "Miros frumos", spune el.
Păsări mici ciripesc. Luca ascultă. Bate din palme. Un fluture alb se așază pe degetul lui. E ca o picătură de zăpadă care zâmbește. Luca îl privește uimit. "Bună, micuț", spune el. Fluturele pleacă ușor.
Luca vede un pui de iepure în iarbă. E blând și cald. Mama lui stă aproape. Luca se apleacă încet. Simte iarba sub genunchi. E moale și umedă. Îi place. "E moale", spune Luca. Mama zâmbește. Îi arată un pârâiaș mic. Apa face sunet de clopoțel. Luca pune o ramură în apă. Ea plutește. Râde.
El miroase pământul. E proaspăt. Papuci mici fac bălți mici. Luca sare ușor. Apa stropește, dar nu e rece. Soarele încălzește totul. Un parfum de flori și pământ îl face să respire adânc. El ascultă zumzetul albinelor. Le privește de la depărtare. Nu le atinge. Mama îi spune blând să stea liniștit.
Când se face seară, Luca se întoarce în casă. Are mâinile pline de flori mici. Păr mirositor de primăvară. Ochii lui sunt plini de liniște. Doarme ușor, visând la fluturi și păsări.
Primăvara aduce bucurie și grijă, iar ochii mici văd minunile din jur.
