Iepurașul Pufi se trezește încet. Afară e primăvară. Lumina intră pe fereastră, caldă și blândă. Pufi își freacă ochii. „Bună dimineața”, spune el.
În iarbă e rouă. Pic-pic. Pufi atinge o picătură cu lăbuța. E rece și netedă. Apoi aude o pasăre: „cip-cip”. Pufi zâmbește.
Pufi iese din căsuța lui. Pașii lui fac „tap-tap” pe potecă. Aerul miroase a pământ ud și a flori mici. Pufi trage aer pe nas. „Mmm”, spune el.
Lângă gard, o floricică galbenă s-a deschis. Pufi se apleacă. O vede bine. O miroase. E dulce. Vine și ariciul Roni. „Ce vezi?” spune Roni. „O floare”, răspunde Pufi. „E mică”, spune Roni. „Da, e mică și frumoasă”, spune Pufi.
Mai departe, un pârâu cântă. „Plip-plip”. Pufi pune un băț mic pe apă. Bățul pleacă ușor. „Hop!”, spune Pufi. Broscuța Mara sare: „hop-hop”. „Apa e rece?”, întreabă Pufi. „Da, dar e bună”, spune Mara. Pufi atinge apa cu vârful lăbuței. „Brr, rece”, spune el și râde încet.
Într-un copac, o albină face „bzzz”. Pufi o urmărește cu ochii. Albina merge la o floare, apoi la alta. Pufi învață: primăvara aduce flori, apă, cântec și miros bun.
Soarele coboară ușor. Pufi se întoarce acasă. Bea lapte cald. Se cuibărește în pat. „Noapte bună, primăvară”, șoptește el.
Morala: Când mergi încet și privești cu atenție, primăvara îți dă bucurii mici și calme.
