Într-o zi frumoasă, patru băieței s-au adunat în parc. Erau prieteni buni. Se jucau și râdeau.
„Ce facem azi?” a întrebat Andrei.
„Uite, putem căuta comori!” a spus Mihai.
„Da! Comori!” au strigat toți.
Băiețeii au început să caute. Au căutat sub bancă. N-au găsit nimic. Au căutat în iarbă. N-au găsit nimic.
„Ce facem acum?” a întrebat Radu.
„Poate căutăm în spatele copacului!” a spus Alex.
Au alergat spre copac. Au căutat bine. Și, deodată, Alex a strigat: „Uite! Ceva strălucitor!”
Toți s-au adunat. Era un obiect mic și lucios. „Ce este?” a întrebat Mihai.
„E o monedă!” a spus Radu.
Băiețeii s-au uitat la monedă. Era veche. „De unde vine?” a întrebat Andrei.
„Poate că a fost pierdută de cineva!” a spus Alex.
„Hai să căutăm mai departe!” a propus Mihai. Au început să caute din nou.
Au găsit și alte lucruri: o piatră albă, o frunză mare, și o jucărie. Fiecare obiect era special.
„Acestea sunt toate comori!” a spus Radu.
„Da! Comori!” au strigat toți.
Băiețeii au decis să ducă comorile acasă. Erau fericiți.
„Prietenia este cea mai mare comoară!” a spus Andrei.
„Da! Prietenia!” au strigat toți.
Și au continuat să se joace, zâmbind și fericiți.
