Vlad merge încet pe lângă casa mare și veche. Vlad e mic, are doar un anișor. Vlad vede o frunză mică la poartă.
— Ce-i asta? întreabă Vlad. Hm, frunza tremură. Vlad privește la frunză. — E un indiciu! spune el vesel.
Mâța, pisica prietenoasă, vine să-l ajute. — Ce-ai găsit, Vlad? — Am găsit o frunză!
Mâța miroase frunza. — Să vedem ce mai găsim!
Vlad pășește încet. Mâța sare. — Aici e o pană! spune Vlad. — O pană albă!
— Cine a lăsat pana? întreabă Mâța curioasă. Vlad râde. — Hai să vedem!
Intră amândoi în casa veche. Ușa scârțâie puțin. — Nu e frică, Mâța? întreabă Vlad. — Nu, sunt cu tine! răspunde pisica.
Vlad vede o pată de noroi pe podea. — Uite, alt indiciu!
— Urme de pași mici, zice Mâța. Cine a trecut pe aici?
Vlad și Mâța urmăresc urmele. Uite, acolo! Un pui de vrabie stă pe o cutie veche.
— Tu ai lăsat pana? întreabă Vlad. — Cip-cip! dă din aripioare puiul.
Vlad zâmbește. — Misterul e rezolvat! Pană, frunză, noroi și pui de vrabie!
— Bună treabă, detectiv Vlad! miaună Mâța.
Vlad bate din palme. Mâța toarce. Puiul de vrabie zboară pe fereastră. Vlad e fericit. Misterul a fost rezolvat!
— La revedere, casă veche! spune Vlad. — Pe data viitoare! miaună Mâța.
Și toți merg acasă liniștiți, zâmbind.