Afara este iarnă. Fulgi mici cad peste casă. Lara, o fetiță mică de doi ani, privește pe geam. „Brrr”, spune ea și râde. Mama îi pune fularul moale la gât. „Hop, punem căciulița!” spune mama cu glas blând.
Lara pășește încet pe covorul gros. „Toc-toc”, sună cizmulițele. Afară, aerul este rece. „Uf, e frig!” spune Lara, dar mama o ține de mânuță. Zăpada scârțâie sub pași: „scri-scri”. Lara râde. Trage aer rece în piept. Obrajii ei devin roz.
În curte, tata face un om de zăpadă. „Hai, Lara, pune și tu un morcov!” spune tata. Lara apucă morcovul cu degețelele mici. „Hop!” Morcovul stă drept, ca un nas. Lara aplaudă: „Bravo!”
Un cățel mic dă din coadă. „Ham-ham!” spune el. Lara râde și se apropie. Îi atinge blănița. „Moale!” spune Lara și îi zâmbește.
Vântul adie ușor: „fiu-fiu”. Mama o ia în brațe. „Hai în casă, Lara!” spune mama. Înăuntru e cald. Lara bea lapte cald. „Mmmm!” spune ea. Se uită la omulețul de zăpadă pe geam. Zâmbește.
Seara vine încet, cu lumină galbenă. Lara stă pe genunchii mamei. Afară e alb, înăuntru e cald. Lara se simte iubită. Își pune capul pe umărul mamei. „Noapte bună, iarnă!” șoptește ea.
Să fii curajos și bun în fiecare zi face iarna blândă și frumoasă.
