Patru fete ies afară. Ele au patru ani. Zăpada scârâie sub pași. "Hop!" spune Ana. "Toc-toc", bate ninsoarea pe geam.
Ele au halate, fular, căciuli moi. Mâinile sunt calde în mănuși. Una spune: "Brr". Una primește mănuși. Zâmbesc iar. Soarele e jos. Ziua e scurtă și dulce.
Fetele găsesc o pătură pe iarbă. O desfac. Se așază. Fac un mic om de zăpadă. "Pluuf", cade zăpada pe nas. Omul are un morcov. Omul are două pietre la ochi. Ele râd. Râsul e cald.
O pasăre mică vine. E foame. Ele pun firimituri. Pasărea ciocănește, "pip-pip". Fetele se bucură. Inima lor e blândă.
Apoi vin părinții. O mamă spune: "E timpul la căldură." Ele merg în casă. Ușa se închide. "Poc", ușa zice. Afară e frig. În casă e cald.
Mămica pune ceai cald. "Slurp", fetele beau puțin. Păturica e pe genunchi. O carte mică apare. Tatăl citește o poveste cu glas blând. Fetele ascultă. Ochișorii se-nchid ușor.
Una își simte degetul rece. Mami îl încălzește. Totul e bine. Nimeni nu plânge. Toți sunt aproape. Lumina e moale. Noaptea vine lin.
Somnul le ia încet. Vise cu zăpadă și cu fluturi calzi. În dimineața următoare, ele se trezesc cu voie bună.
Morala: Iarna e rece, dar cu grijă și îmbrățișări devine caldă.
