Matei privește pe fereastră. Zăpada albă acoperă totul. Mama spune: „Hai să ieșim în parc!” Matei zâmbește și își pune hăinuța groasă. Afară, aerul este rece, dar parcă miroase a veselie.
Matei vede alți copii. Ei fac un om de zăpadă. „Pot să ajut?” întreabă Matei. „Da!” răspund copiii. Matei pune un nas de morcov omului de zăpadă. „Ce frumos!” spune un copil.
Mama îi arată cum să facă un înger de zăpadă. „Întinde-te pe zăpadă și mișcă brațele și picioarele,” spune ea. Matei se întinde și începe să miște. „Uite, un înger!” spune el fericit.
Apoi, mama spune: „Știi că în alte țări copiii fac și alte lucruri?” Matei este curios. „Ce fac?” întreabă el. „În unele locuri, copiii fac lampioane din hârtie și le lansează în aer. În alte locuri, copiii împodobesc brazi cu luminițe.”
Matei privește în jur. Zăpada strălucește ca mii de stele. „Este ca o poveste!” spune el. Mama zâmbește și spune: „Iarna este specială peste tot.”
Matei și mama se plimbă prin parc. Ei găsesc o bancă acoperită de zăpadă. Se așază și privesc cum ninge lin. „Iarna este frumoasă,” spune Matei. „Da, iarna aduce bucurie,” spune mama.
La final, Matei zice: „Îmi place iarna. Pot să învăț multe lucruri și să mă joc cu prietenii.” Mama îl îmbrățișează. „Da, Matei. Iarna ne învață să fim împreună și să ne bucurăm de lucrurile simple.”
Ei se întorc acasă, fericiți și plini de povești de iarnă. Zăpada continuă să cadă, acoperind totul cu o pătură pufoasă și albă.
