Ursulețul Renard se trezește într-o zi de iarnă. Afară totul e alb. Zăpada cade lin. Cerul este gri. Casa lui este caldă. Renard se înveleste cu o pătură moale. El miroase ceaiul și pâinea caldă.
Renard iese afară cu bobocii la nas. Respirația lui face nori mici. Pașii lui scot sunet blând în zăpadă. El găsește frunze înghețate și crenguțe mici. Totul strălucește ușor.
Renard vede lumini la vecini. O fereastră e plină de flori de hârtie. Un lampion stă pe masă. Renard bate la ușă. O femeie bună deschide. "Bună, micuț," spune ea. "Vrei o cană de ceai?" Renard zâmbește și acceptă. Ceaiul e cald și dulce. Renard se simte în siguranță.
Apoi Renard se joacă puțin în zăpadă. El face o potecuță mică. Sare peste un bulgăre. Își face un prieten mic — un iepuraș alb. Iepurașul îi arată o urme mică. Renard o urmează. Urmele duc la un copac cu o scorbură mică. În scorbură stă o păturică ce a căzut. Renard găsește păturica. El o duce acasă.
Pe drum, Renard se simte obosit. E soare, dar rece. El găsește o bancă. Se așază și își freacă lăbuțele. Un băiețel trece și îi zâmbește. "Vrei să te încălzești?" întreabă băiețelul. El îi oferă o minge caldă. Renard acceptă cu bucurie.
Seara vine repede. Cerul devine albastru închis. În casă, lumina e blândă. Renard își pune păturica la picioare. Miroase a ceai și a pâine. Povestea de zi e scurtă. Mama îi spune „Somn ușor.” Renard închide ochii. El se gândește la ziua bună. A învățat că iarna are frumusețe. Iarna are prieteni. Iarna are căldură când împarți.
Morala: Iarna e frumoasă și caldă când ne ajutăm unii pe alții.
