Băiețelul Matei, cu părul bălai și ochii mari ca două mărgele, se joacă în parc. Azi, e un pic de mister! Poc, poc, poc! Ce-i asta? Un sunet ciudat vine de lângă tufișul mare. Matei se apropie încet. Toc, toc, toc! Cine bate acolo?
Matei își cheamă prietenii. "Hei, să vedem ce e!", spune el cu glas vesel. Prietenii vin repede. Ana, cu rochiță roz, și Vlad, cu tricou verde, sunt nerăbdători. "Ce se aude?", întreabă Ana. "Să vedem!", îndeamnă Vlad.
Se apropie toți trei. Uite, un arici mic și drăguț! El face zgomotul. "Puf, puf!", suflă ariciul, speriat de atenția primită. Matei zâmbește. "Nu te teme, ariciule. Suntem prieteni!" Ariciul se liniștește. "Chuuut, să fim liniștiți", șoptește Ana.
Cei trei stau jos și privesc ariciul. "Poate căutăm ceva de mâncare?", întreabă Vlad. "Da, da", confirmă Matei. Ana aduce o măr, Vlad o nucă. Ariciul miroase, apoi gustă. "Mmm, bun!", chicotește Matei.
Ariciul devine curajos. Se plimbă printre ei, cu nasul sus. "Uite, ne mulțumește!", spune Ana. "Suntem buni detectivi!", râde Vlad. Matei dă din cap. "Am rezolvat misterul!"
Cu toții râd și aplaudă. Ariciul e fericit, prietenii sunt fericiți. "Hop, hop, să ne jucăm!", strigă Matei. Și așa fac, alergând prin parc.
Când pleacă, Matei spune: "Întotdeauna să fim buni și curioși. Prietenia e magică!"
