– Cine a lăsat acest mic papuc roșu pe iarbă? întreabă Puf, cu ochi mari și blânzi.
– Nu știu, Puf, răspunde Broscuța. Să căutăm!
Puf merge încet pe cărare. Broscuța sare lângă el.
– Uite, o urmă mică! spune Puf bucuros.
– Să urmărim urma! râde Broscuța.
Merg, merg, pas cu pas. Puf ridică o frunză.
– Nimic aici, Broscuță.
– Poate sub această piatră! spune Broscuța.
Sub piatră, nimic. Doar o furnică.
– Bună, Furnicuță! Ai văzut un papuc roșu?
– Nu, Puf, nu am văzut, răspunde Furnica.
Puf privește în sus. Soarele strălucește. Puf zâmbește.
– Să nu ne oprim! spune Puf.
Broscuța găsește o pană mică, roz.
– O pană! Cine are pene?
– Păsărica, spune Puf.
– Să căutăm Păsărica! zice Broscuța.
Puf strigă: – Păsărică, Păsărică!
Dintr-un copac coboară Păsărica.
– Bună, Puf! Bună, Broscuță!
– Ai pierdut un papuc roșu? întreabă Puf.
– Nu, eu am cioc mic, nu port papuci, chicotește Păsărica.
– Atunci, cine? întreabă Broscuța.
De după tufiș iese Rățușca, tristă.
– Mi-am pierdut papucul roșu! plânge Rățușca.
– Uite-l aici! spune Puf. Îți dăm papucul!
Rățușca râde. – Mulțumesc, Puf! Mulțumesc, Broscuță! Mulțumesc, Păsărică!
Toți râd. Soarele încălzește. Puf spune: – Prietenii rezolvă mistere împreună!
Toți sar, zâmbesc, fericiți în parc.
